-Va fi bine!Îmi spun încercînd sa uit noaptea trecută...
Razele soarelui îmi topeau sentimentele,trăirile dar nu si amintirile.Nu vreau sa renunţ la ele deşi...vreau sa te uit!!!Singura alinare o găsesc în amintiri iar..sincer cele de noaptea trecută mă înspăimînta.
Eram noi,numai noi...atunci am putut fi noi.Traiam intr-o lume a noastra iar marea...marea era cu noi ne aparţinea;doar ea ne purta departe...
Mă inec în valuri de amintiri mă coplesesc din nou aceleaşi sentimente de care vreau sa mă indepartez...sa le arunc pe veci intr-un pod prafuit DAR nu pot!...Mi-e ruşine de mine si mi-e dor de tine.Nu te pot uita asta îmi e clar,e în zadar sa mint..deşi sunt decisă sa mint pe toata lumea pe mine mă voi evita de minciună!Vreau sa zac în durere sinceră...îmi voi spune ca te iubesc cu alti ochi...cu ochiul dorului.Dorul-mi spera.Sti la ce spera?Spera sa te întorci sa vezi ce ai lăsat în urma ta:un suflet gol!
Tu ai avut curaj sa mă cunoşti fără perdea,sa cunoşti stîncă din mine...ai slefuit-o...ai arătat tuturor magia din ea si brusc duritatea s-a pierdut.Acum mă ascund sub aceeaşi masca de fier.Sunt victima ta..victima iubirii tale barbare.Dacă ai fi acum aici din impuls probabil ti-as spune PLEACĂ!!!Dar...dacă ar fi sa pleci te-as ruga sa pleci oriunde dar nu si din mine.
Ninge..mă las acoperita de nea...iar tu?Tu eşti departe nici măcar cu gîndul aproape doar inima e cu mine..a rămas la mine!A rămas la un suflet gol ce visează.
Visează ca intr-o zi vei veni sa-i ştergi lacrimile...si atunci EA îţi va spune:
-Sunt aici,mereu voi fi..nu în urma ta ci în fata ta..mă urmezi fără sa şti ca eu îţi sunt gara în care stationezi cînd lacrima iti zdruncina iluzia.
Rămîn un suflet gol de tine plin...căci nu te pot uita asta îmi e clar...si mă voi stinge intr-un zbor al durerii existenţiale.
