Paradoxul clipei

  Soarele începe sa se ascundă printre norii încovoiati;vîntul începe sa bată cu putere iar oamenii încep sa fugă,încep sa se retragă în cuibul viespilor.Începe ceva nou,începe acel ceva ce-l aşteptam,ca si acum ar trebui sa plece..începe acelaşi joc din acelaşi univers palpabil!
  La 16 ani,visele nu au limite,sunt neastamparate,fac din mine o victimă vulnerabilă.La 16 ani visez,sper..sper sa mă regasesc în oricare zi din oricare săptămîna,vreau sa fiu un om simplu fără atîtea idei macabre de viitor halucinant.Îmi vreau acum pierzania înapoi...o vreau aici si o vreau acum!
  Acum înţeleg,nu prea am de ales...poate doar sa privesc cum tu,timp,grăbit alergi.Sa privesc cum vi si pleci,cum mă laşi mereu aici apăsată de gandurile mele,gînduri ce îşi vor dreptul la viaţa..si-si vor viaţa prin tine!Fumegand de plăcerea asurzitoare a nimicului pierdut!Iar eu mă pierd în zare..si ce dacă mă doare?!?Mă arunc în lume si sper..sper la ziua gîndului trimfator cînd eu voi fi cineva prin ochii mei!Si totuşi...acum am o problema cu tine!Tu!Timpule!Eşti prea rapid..iar eu nu îţi pot face fata,îmi furi visul în care EI mă iubeau!Îmi furi clipa în care eu cresteam..iar acum îmi farami si bucata de viitor dorit!Pleacă azi..dar mîine vino,te rog...,asta îţi zic mereu..ştii?Sunt departe de gîndul de a-ti face rău!Sunt departe chiar si de ultima zi a anului..sunt încă acolo!Mă vezi?Hai fi serios!Uita-te mai bine!Sunt agatata de marginea scaunului cu privirea spre geam..si clipesc...si îmi amintesc..ca am un gust ciudat...si mai am un gol..dar mă vezi acum?Sunt în urma ta!!Iar tu mă indrumi spre mine!Hai timpuleee,ajuta-mă!Nu-i lăsa sa-mi ia tot!Adu-ti aminte ca sunt sufletul dominat de vise!Ajuta-mă...Promite-mi ca la bătaia ceasului,la prima bătaie a zilei ratacite de ianuarie,mă voi găsi!Promite-mi ca tu,timp,vei fi bun cu mine,promite-mi ca tu,an nou,îmi vei aduce nu doar bucurii însă adu-mi de ar fi sa sufar o suferinţă înecata în zambete..promite-mi ca de astea sunt minciuni,vor fi cîndva un adevăr dintr-o alta zi de ianuarie..o alta prima zi de ianuarie!!

Dorință

    -Cum te simţi azi?
    -Sunt bine,îmi creez propriul scenariu pentru deschiderea cadourilor!
   -Chiar simţi magia?
   -Da,aştept ziua asta de cînd a zburat prin ninsoare anul trecut,iubesc Crăciunul,iubesc iarna însă..va urăsc pe voi cei care pretindeti ca vreţi sa fiţi anunţati cînd apare magia iernii!?!Cum sa apară dacă tu nu crezi în ea?!
  Zilele astea m-am amăgit încercînd sa par ca nu aud discutia de sărbătoare dispărută,am încercat căci am auzit..si..m-a durut!M-am pierdut printre miile de fulgi din mintea mea,m-am pierdut pe o cărare plină de oameni,plină de şoapte meschine...m-am pierdut în propriul gînd!Însă,repede lumina zilei m-a readus în inima iernii din copilărie...m-am văzut acolo,eram la fel ca azi..doar ca timpul îmi era atunci prieten,acum mi-e cel mai de temut duşman;ochii îmi erau plini de bucurie pe lînga mama si tata,eram noi aşteptam ziua minunată..si mi-am dat seama ca si azi suntem la fel,nu ne-am schimbat ca voi!Noi suntem clasici,dar veseli!Nu mai suntem trei,suntem patru dar  unul singur!
  Suntem în alertă!Au mai rămas cîteva ore,iar eu vreau sa te fac sa te bucuri,vreau sa te vad zambind de dimineaţa,cînd vei găsi cadouri,cînd vei dărui si vei primi.Si mai vreau..sa trăim,sa simţim,sa visam asa cum putem,asa cum ne este permis sau asa cum vrem!
      Lasă-ti sufletul sa bucure,lasă-ti mintea liberă,nu-ti bloca sentimentele azi..căci mîine nu o vei mai putea face!
    Crăciun fericit!

Adevar

  Cum sa fi trist cînd vezi un zambet?Si nu e orice zambet e..zambetul de copil,zambetul ce nu are limite si nici dorinţe..poate doar una!Sa fie iubit..si asta facem!Iubim tot,nu lăsăm nimic retras căci azi e mai important decît mîine,azi ea creşte azi îţi zambeste iar mîine îţi va spune:"-Te iubesc!"

  O vad cum creşte,si sincer cresc si eu..lumea e nouă odată cu ea..si nu doar eu,ii vad pe ei cum radiază cum zambesc si plutesc,căci ea..EA e raza de soare,e steaua ce răsare prima,e fulgul ce-ti gîdila palma..e tot!Tot ce aveam si vom avea!E Universul nostru!Si cum sa nu o iubeşti?Cînd în ochii ei rade mare,sunt mai albaştri decît tot albastru ce-l cunoşti,si sunt mai frumoşi decît noi toţi si mai calzi decît soarele..sunt mai patrunzatori decît toţi ceilalţi ochii obscuri,sunt ai ei..ai fetiţei cu mîinile de porţelan!

Gînd obosit

  Am crescut,mă uit la mine si în fond nu mă găsesc...vad doar un chip...vad doi ochii..Si mii de întrebări ce-si găsesc răspunsul în armele tale!Dar sunt tot eu..asa cum nu mă găsesc,asa cum mă ştiu...nu vreau sa fac asta!!!!Chiar dacă îmi apeşi pe suflet,nu vreau sa o spun!Nu vreau sa o fac!Nu vreau sa mai spun nimic de tine!
  A trecut prea mult timp..s-au dus si clipele de ieri..s-au dus si  visele de mîine,vad doar cum despre mine iti mai spune cate cineva sau aud despre tine şoapte..cum ca te-ai schimbat!DAR am spus azi "am lăsat armele jos",azi e începutul acela de care am tot scris..de azi începe săptămîna mea..de azi sunt doar cu ei!
    Si...mă las pe mine,nu are rost sa mă chinui căutînd-mă căci,mă voi găsi pas cu pas..

Drumul spre pierzanie

   Într-un clişeu existenţial nu facem decît să ne amăgim cu pofte bizare şi obscene!
Ne schimbăm odată cu ei,uităm şi murim în fiecare zi,pentru a putea învia la ceas de noapte după gustul tandru şi înspăimîntător al dorintelor.Uităm să iubim,să trăim,ce rost au sentimentele într-o lume alarmată în prostie?De ce să încercăm să ieşim la lumină?

  De ce sa încerc eu sa mă integrez într-o lume pe care nu o doresc..?!De ce sa nu te aduc pe tine în lumea mea?As face asta..m-as prinde de mana ta si..te-as aduce în spaţiul meu..în Universul meu..Si de aici ar fi doar un pas spre visare..Am alerga amîndoi desculţi prin vise,am fugi de EI si ne-am regăsi pe noi..Ne vom pierde uşor..si sincer după asta nu îmi va mai pasa ca mă întorc din drum,ca revin la "drumul spre pierzanie"..căci,te-am avut..Iar drumul meu s-a pierdut odată cu tine!

Bucuria sufetului

          "

"Si s-a nascut,mititica,tipand si batand aerul,cu fetisoara chinuita,pe care abia urma sa se astearna pacea si intelepciunea copilareasca!"

        Zburtam de bucurie,suntem pierduţi în clipa dimineţii,cînd lumea a redevenit nouă odată cu un nou prunc intrat în viaţa noastră!

  Nu am cuvinte sa exprim bucuria mea si a lor..as putea înşira cuvinte lungi însă nu o voi face mă voi limita doar la realitate de azi si mîine..

   Daria Natalia,e fetiţa ce ne va împrospăta viaţa,ce ne va surprinde plăcut zi de zi..secundă de secundă,ce va creşte prin ochii nostrii,ce va primii doar dragostea noastră,ce se va bucura de cei mai minunati părinţi..E lor..si a noastră!

  Si..vor fi aici pentru ea..chiar de cărarea va fi pustie si întunecată, uitată de magie,EI vor sta si vor veghea la somnul lin al micuţei ce de acum ne va fura muniţile,inimile si trupurile cu frumuseţea ei.

   Sa cresti mare, mare,mare, sa ai parte de iubire, sa ai parte de noroc, sa trăieşti în fericire,sa fii buna si frumoasă

  

Învălmaşeală gandurilor

   M-am întors din călătoria nemuririi sufletului pierdut în lacrimi...A fost o călătorie tumultoasă,ciudată si fericită..a fost plină de mine intr-o camera goală.Am reuşit sa invadez orice teritoriu nul,am reuşit sa schimb propicele vis de a fi "FERICIT"...căci asta caut aici pe blog!Caut ce îmi trece prin minte si culmea..fericirea e ceea ce străbate fericitul iad din fericita agitaţie.M-am gîndit sa iau o pauza acum..căci e decembrie,e luna în care sufletul îmi trepideaza la urările calde si mirosurilor parfumate din casa privirilor sincere.M-am întors acum...acum e momentul în care îngerii si demonii fac pace..si EU si Tu si Ei..si NOI toţi ne îmbrăcăm în zambete..
  M-am întors ca sa fiu fericită...mai mult decît ieri si probabil mai puţin decît mîine..
 Nu ştiu dacă are vreo logica ce-ti spun..însă sunt sigură de faptul ca logica asta a cuvintelor de aici e ruptă din mine.e bucata din tot ceea ce simt zi de zi..si sincer acum după cum ai văzut nu sunt deloc puţine  lucrurile pe care le simt si gandesc..sunt multe si totuşi sunt nimicuri în fata privirilor reci de afara!!

Mărturisire

  Mi-a fost dor..dorul îmi e călător..dar îl găsesc aici necontenit...totuşi îmi e dor..îmi e dor de ieri si azi..mi-a fost dor sa scriu..sa ajung la ochii tai din mintea mea!
  Simt pentru prima oară ca nu ştiu exact ceea ce trebuie sa fac..sunt singura,tăcută si confuză pentru păcatul nimicului gîndit..si mă întreb:"de ce?!"Simt cum mă părăsesc si cele din urma zdrobituri de realitate,cum rămîn prizioniera viselor pe care doar tu o mai aduci cu o privire-săgeata în planul tău de pe drum drept.
  Îmi doresc multe..deşi ar fi un lucru cu multe altele,as dori "FERICIREA" pe care nu o voi avea..dar în căutarea ei voi încerca sa trăiesc..Îmi doresc schimbări..însă vad cu nonşalanţă ca îmi greu sa le fac..sau le fac..dar vezi tu..le fac minţind o lume mica plină de oameni mari..Si încep!Fac schimbări dar mă întorc mereu de unde am plecat..la mine..si..la..străină ce vrea sa se nască!
    Căci..m-am pierdut pe mine acolo,unde te-am găsit pe tine!!!

Drum lung

  A început sa ploua!E mai frig azi decît ieri,nu se vede dara de lumina si nici pas de om,e pustiu asa cum era de mult..E ceaţă,e vînt si ploaie..si fug..fug la tine unde e cald..si mi-e bine!
  Sunt o nebună a zilei de noiembrie ascunsă în mai,pornesc plină de rascoala frunzelor sper tine..mi-e greu,mă sufoca un aer  trist însă sper..visez ca voi ajunge la tine,ca tu vei sta sa mă aştepţi în ploaie,sa-mi spui:"Mi-ai lipsit!"; iar eu sfîşiată  mă voi arunca în braţele tale..
  Mă refugiez in amintiri si vise,sunt puternica cînd mă trezesc din euforie...cînd voi realiza ca pana la tine e un drum lung..presărat cu regrete si false sentimente..Si sunt iar eu..singura dar plină de tine!Si eşti iar tu plin dar putred de trăiri..si suntem noi..noi cei de azi si ieri..noi ce am fost si cei care am putea fi..însă vezi tu..ploua si pana la tine e cale lungă..SI..si..si..si..si..eu mă pierd în zare..

Sunt aici

  Pentru ca vreau voi reuşi!Voi reuşi sa fiu si eu ca tine si ca voi...voi reuşi sa mă adun si sa-mi spun peste ani ca sunt împăcata cu mine,ca eu am avut grija de legături nu ca ceilalţi care îmi spun ca ei sunt bine dar eu?!Pe mine de ce nu mă întrebi cum sunt?Ti-as spune ca"bine cred.." iar tu ar trebui sa-ti dai seama ca mă mint..ca nu-s bine,ca-s zdrobita..ca-s uitată intr-un colţ al imaginatiei,ai vedea ca îmi e teamă de ce s-ar putea întîmpla cu mine...Dar nu faci asta..mă laşi singura,si mă iei doar cînd ai nevoie..Deschide ochii si vezi ce fac!?Uita-te la mine ca sunt doar "un rege trist fără regat"..

Sentiment etern

  Voi creşte!Îmi voi spune peste ani ca te-am iubit si m-ai crescut..însă mai e timp pana cînd secundele mă vor duce în alt an,în alt spaţiu,în alta perioada din viaţa mea..
  Pana atunci voi încerca sa nu dau doi bani pe privirea ta,voi încerca chiar sa mă mint,sa-i ajut pe ceilalţi căci pe mine nu cred ca mă voi reabilita..eu sunt pierdută si doar din vina mea..!
  Sunt singura intr-o lume răvăşita,intr-o lume în care vreau sa te aduc pe tine..Asa sunt acum..si probabil si mîine voi fi la fel..singura pe o banca abandonată dintr-un parc solitar..Îţi voi întîlni privirea..abia atunci va începe o scurta fericire,acea privirea ce m-a turmentat în noaptea întîrziată ce se grabea sa schimbe o parte din alta privire,din privirea inimii ce tipa,urlă de dor,de neînţelegere..
 Cum as putea sa te aduc pe calea voinţei mele,astfel raspunzandu-mi la temătoarea iluzie?...Cum sa fac sa-ti multumesc din nou,asa cum făceam în postarea uitată:pentru normalul existenţial ci nu pentru frumuseţe?
  Spune-mi TU ce simt!Căci eu nu ştiu sa o mai fac..

Amestec

  Brusc ti se face dor...si îţi e dor sa suferi,sa ierti,sa iubeşti..îţi e dor sa treci de la etapa la alta..îţi e dor de tine din trecut.
  As fi inconştienţă dacă as spune ca vreau sa fiu copil,sa nu ştiu de nimic mai mult decît de jucării,de papusa ce azi a luat viaţa prin mintea mea.
  Nu pot,nu vreau,nu ştiu!Nu pot sa înţeleg,nu vreau sa înţeleg,nu ştiu cum sa fac sa înţeleg...cum sa fac sa-mi dau seama de bine,si sa alung răul din viaţa mea,cum sa fac sa strig ca sunt bine,cum sa fac sa alung visele ce parcă îmi fac mai mult rău decît bine,cum sa fac sa te indepartez căci îmi dai aripi azi ca mîine sa mi le smulgi cu brutalitate lăsîndu-mă sa mă prabusesc în infern!!

Dezbracă-te!

  Să revenim la problema iniţială:de ce?
Realizez zi de zi cum tot ce fac e mult prea trist,lipsit de importanţă..e banal!
Hai sa facem ceva...ajută-mă să uit,să iert,să sper...ajută-mă să mă dezbrac de tot ce simt!Şi...aruncă-mi pielea pe o stradă să simt durerea picioarelor catifelate pe ceea ce fost odată aspect de viaţă..

  Mă crezi nebună?Sincer şi eu!!Nu înţeleg de ce nu mă regăsesc în mine,nici măcar în tine..ci nicăieri...Aş continua mereu spunînd: "de ce?"ca mai apoi să spun asta-s eu..

Surprinderea zambetului

  Gîndurile pot sa ucidă!
Îmi era teamă sa spun exact ce simt,sa dau o forma învălmaşelii din mintea mea..îmi era teamă de mine..de ce as putea stîrni..însă am făcut-o!Am reuşit sa dau o forma la tot ce simt si trăiesc..o voi face mereu..căci e singura alinare..doar asa mă pot elibera,pot fugi de tot ce simt,pot sa spun exact ce mă doare fără ca măcar sa merg la doctor,căci cuvintele sunt pierdute pe acest blog..însă le voi găsi mereu în interiorul meu...
  Asa ca..multumesc!Multumesc ca am fost aleasă castigatoare,multumesc ca sunteţi toţi aici pentru mine,asa cum eu sunt aici pentru voi,multumesc pentru ca sunt si suntem..

In mintea pruncului

   Tin sa precizez ca aceasta postare este un pamflet si trebuie tratată ca atare!
                                  Simina Maria Pantilimon-Am trecut cu bine peste o luna,mă îndrept spre alte multe luni din viaţa mea.Am acumulat în aceasta luna cam tot ce aveam nevoie pentru mai departe:trucuri noi,date despre aceasta lumea dar mai ales cate ceva despre cei ce mă înconjoară cam zi de zi.Ei,cred ca eu nu ştiu mare lucru căci îmi petrec timpul cu somn mîncat si din cînd în cînd cate o vorba asa pe limba mea,mai ascutita.Recunosc ca o speri pe mama la culme cînd tresare speriată din pat dar ce sa faci..e o fata mica mica pe care toţi încep sa o iubească fără limite,nu ca m-as lauda dar cum sa nu mă iubească?!Am mai aflat eu ca tata s-a apucat de strîns bani pentru farduri,i-as spune ca trebuie sa strîngă ca..am pe cineva care mă va învaţă sa fiu "fashion".-am scris toate asta prin telepatie,inspirată de blogul lui Bebe Mircea,care..mi-ar putea fi un pretendent!
   Ei bine..sa revin eu,am ţinut sa fac acest "dar" zic eu,minunatilor mei Pantilimoni!
La mulţi mulţi ani Simina!Sa cresti mare,sa ne bucuri zi de zi,noi aşteptăm sa te iubim mai mult decît am facut-o in aceasta luna!!!
 

Nimic nou

  Numai vreau sa fiu mintita!
Poate ti se pare ca sunt în stare sa uit ca am fost călcata în picioare,sa sper cînd numai am cum..sa visez cînd sunt la pămînt!Însă,îţi spun sincer numai pot!numai vreau!
  Dacă crezi ca asta mă ajuta,sa ştii ca nu!Din contra mă face sa-mi dau seama ca nu am nimic bun!Si ca nu am cum sa fiu un om normal..căci iluziile ce mi-au fost date mă resping si,nu pot sa mai stau aici..am nevoie sa cresc, nu prin minciuni si flase promisiuni..!!!!!

Senzaţii

  M-am sacrificat în numele binelui!
  M-am uitat pe mine!
  M-am îndepărtat de tot..!
  M-am călăuzit pe un drum solitar..!
  M-am schimbat treptat..!
     Dar mereu mă întorc de unde am plecat!

                      Senzaţiile se prind mereu de mine,fac tot ce-mi sta în putinţă sa le înving,sa ies neclintită,sa nu-mi atingă nimic mintea si sufletul...Însă,nu e asa cum vrei..e asa cum e!Iar pentru asta plătesc,plătesc cu preţul pierzaniei,îmi asum riscuri colosale.Ştiu ca îmi voi pierde mintea..ştiu ca intr-o zi..mă voi întreba la ce bun?!Dacă eu nu am reuşit sa fac din mine decît un pion al senzatiilor?!

Incertitudine

  M-as putea învăţa cu ironia de zi cu zi,însă nu as putea sa o accept deşi tind spre a spune DA în favoarea binelui de zi cu zi..Tind spre contrariul inimii mele,tind defapt spre o lume incertă în care nici măcar eu numai fac fata..
  Îmi e groaza de viitor..îmi e teamă sa nu fiu dezamagita de propria-mi fiinţă,as putea oare eu sa mă fac sa sufar fără ca măcar sa mă mai pot reabilita cîndva?M-as putea imbarbata numai cu vise..însă am nevoie de ceva mai mult..Sunt om..iar asta mă face sa spun ca nu am încredere în nimic..nu am certitudinea ca mîine îmi va fi bine..nu am nici măcar iluzia de împlinire...nu am nimic!!
    Plec si mă întorc!Mă ingrozesc cînd ştiu ca voi pleca..ca va trebui sa fiu EU stapana acestei minţi nelinistite,acestei inimi zdrobite,timorate..acestui trup obosit..si totuşi..voi putea sa fac tot ce vreau?Cum sa îmi renunţ la gîndul de a fi fericită zi de zi..sa fiu mai aproape de steaua mea..Cum sa fac sa mă multumesc pe mine ca mai apoi sa te obţin pe tine?

Paşi necunoscuţi

  Sunt atît de confuză..nu pot sa te disting din sute de pasi,nu-ti mai ştiu glasul,pasul,bătaia inimii..numai ştiu nimic..de tine..Am reuşit în cele din urma sa fac rost de o scara.Sa cobor din nou cu paşii pe pămînt,sa simt caldura asasina a realităţii,si am coborît..numai sunt în fruntea viselor zdrobite,sunt si eu acum aici..aici printre pasi de străini,chiar si printre ai tai..
  Am reuşit sa scap de o povară ce mi-o credeam călău,am reuşit sa mă ridic..sau mai bine zis am reuşit sa scap de tine!De ceea ce numeam eu suferinţă îmbibata în stropi de iubire..
  Dar cu toate astea nu pot sa nu îţi spun mereu..la ceasul zorilor,sa te întreb prin minţile adormite ale victimelor..dacă te-a durut,dacă ti-a pasat..?!

Indicaţii stupide

   Si..uite ca am fost din nou răscolita de o stupidă melodie..si de stupide sentimente.Cum poţi sa uiti un om?Cum de învie mereu prin indicaţii stupide ce te fac sa zaci,sa suporţi chinurile remuscarilor..si plîngi,si speri,si vrei...DAR nu poţi sa faci nimic!Si totuşi..cum fac sa uit?Sa uit tot ce vreau,sa pastrez doar memoria Ta ca pe un lucru vag dintr-un trecut abuziv de NIMIC..
  Am impresia ca nu vreau sa găsesc răspunsuri la tot ce tine de întrebările cu...CUM FAC?Ei bine..nu voi face nimic,nimic din ce as putea..căci nu voi reuşi..sau da voi reuşi..însă de ce sa o fac?!Doar ca sa demonstrez ca pot?Pot!Iar tu ştii cel mai bine asta..căci amîndoi am plîns pentru tot,dar se pare ca nu si împreuna ne-am întors..e cert ne-am pierdut în noaptea de iulie cînd pustiul mi-a ademenit trupul..
    Si totuşi...dacă învălmaşeală gandurilor mele te vor asalta..anunţa-mă!O voi face si eu!

Suflet nou

  E atît de frumos..cum un suflet se naşte ,cum spera,cum se lupta pentru a se ridica..pentru a putea sa-ti spună peste ani:-mami te iubesc!
As putea spune acum multe..as putea spune cum un copil e o raza de lumina,de iubire,de speranta..de tot ce e mai bun,însă nu o voi face;căci asta ştii si tu,sau dacă nu..vei afla!!Mă voi rezuma la un singur suflet ce a răsărit printre noi luni,si va înflori zi de zi pentru a va bucura pe voi si pe noi.
  Simina!De azi vei fi unica prinţesă din castelul pe care tocmai încep ai tai părinţi sa-l cladeasca.E un castel obişnuit,dar unic prin amploarea de sentimente si căldură maternă de care beneficiezi..
  Sunt conştientă ca ne vei fura inimile cu chipul si gingaşia ta!Indiferent de cat de pustiu va fi drumul către tine,vom găsi mereu o carare pavata cu înţelegere!
Acum..sigur priveşti tot cu o uşoară neincredere,căci esti intr-o lume prea mica pentru imaginatia ta ce tocmai va începe sa erupa,asa ca..draga noastră sa nu îţi fie teamă noi suntem aici pentru tine!
                                      Eu îţi doresc ca cresti mare si frumoasă,voioasă si sănătoasa,iubită si respectată..si sa ai tot ce doreşti!

Din nou

  Am obosit!Sunt plitisita de anotimpuri frumoase si clipe însorite..pretindem ca e perfect,însă..e jalnic de patetic!
Mă simt împlinita doar la gîndul ca e toamna!Si deşi simt durere pe care nu o mai pot suporta sunt bine..mă simt bine..pentru ca am ocazia sa-mi dresez mintea,sa o fac sa spere pana cînd vor veni deveni o alta victimă a destinului..

  E miraculos cum toamna îşi pune amprenta pe sufletul si mintea mea,cum creeaza un ansamblu în mine făcîndu-mă sa mă simt bine..As putea spune ca e un alt anotimp în care eu visez..visez vise DAR nu..e anotimpul în care spun stop viselor si mă întorc la mine..indiferent de trecut..mă întorc azi pentru a putea sta maine aici..
  Mîine îmi va fi bine,căci..va fi toamna iar eu voi continua sa fac ordine intr-o minte naluca..

Fericire din viitor

Bună dimineaţa,lună!

Însetată de gustul dulce al adevărului m-am întors în trecut...!Mi-e indiferent de ce voi conştientiza,nu mă alină nimic,nici măcar viitorul..căci e mult prea incert şi sigur de durere,e plin de o boala cruntă ce-mi seacă puterile din zi în zi.Din vina mea au loc toate schimbările,deşi conştientă de asta nu pot schimba nimic,nu mă pot îndepărta de ceea ce mă ruinează însă mă pot apropia de ce mă va vindeca doar pentru actul în sine de luptă.
  Şi mă trezesc mereu aici,mereu acolo,mereu oriunde,mereu singură şi înconjurată de oameni..mereu se întîmplă asta mereu e banal însă mereu e în mine.Mă face să sper ca apoi să mă izbească de pămînt cu o brutalitate dulce

Sunt amorţita,sunt...deloc înţeleasă.dar mă ajută dimineaţa,dimineaţa cu luna,atunci EU pornesc la drum,atunci eu sunt EU,atunci visele trepideaza în mine..iar eu plec fericită să trăiesc un viitor pe care nu-l voi avea sau cel putin nu încă.

Timp pierdut

  Privesc!Gîndesc!Plec!..Plec zilnic într-o lume a pereţilor încercînd să mă încred că e ceva nou azi..nou e!Dar e noul de ieri şi probabil va fi şi cel de mîine,la ce bun atîta nou dacă eu am vechiul nou în haine diferite?

Nu mă ajută cu nimic vremea..căci e mult prea pură pentru un suflet hidos..dacă stau să mă gandesc şi să privesc îmi dau seama că tot voi pleca în căutare de zare sau..voi cutreiera lume pentru visul şi planul meu..
  Totul se năruie!Ajung să cred ca doar plecarea e soluţia..ajung să cred în nimicul molipsitor ...ajung să cred în timpul pierdut ca dovadă a isteriei anilor..

Oripilat de prezent

  În urma lor zac pe masă vorbe spuse cînd totul era încă un joc al maturilor precoce.Rămîn uitate într-un colţ săruturile abuzive de fericire..rămîn multe..rămîn vieţi captive în pereţi.
  Rămîn şi pleacă,pleacă dar revin atunci cînd amintirile cer dreptul la viaţă.

    Suntem pierduţi într-un prezent sadic de perfect!Nimic numai vrea să ajute la o creştere normală a inimilor plăpînde,ce parcă ar vrea să zburde prin delirul monoton.Te pierzi în visare,uiţi că TU eşti pionul principal,că TU eşti cel ce te condamna la cazane cu regrete şi din vina ta au loc toate schimbările.Tu eşti cel ce uita,cel ce suferă,cel ce rîde,cel ce iubeşte,ca în final să fi cel ce regretă ziua pierdută şi noaptea cîştigată..parcă la un joc de noroc ce îţi fură treptat viaţa.Ajungi să crezi în vorbele hibnotizante ale celor ce îţi spun că:NU AI NICIUN ROST AICI!dar tu ştii:
-Rolul meu e destinul!Iar destinul e cel pe care îl reneg zi de zi,căci vreau ce au alţii nu ce îmi vrea inima!!!
  Şi timpul trece..vor veni nopţi în care dorul te va capta..vor veni vremuri care te vor face să uiţi ce simţi..iar atunci la ceasul din urmă vei ştii că pentru mine şi pentru tine e prea tîrziu căci  "dragostea şi fericirea au existat chiar dacă TU nu le-ai avut!!"

Al meu rămîne

De ce?

     -De ce mai stai aici?De pleci şi vi cînd vrei?De ce nu mă laşi pe mine să mă îndepărtez?De ce vi şi mă goneşti?De ce stai şi nu păşeşti?De ce?
Gîndurile mele am impresia că nu îmi mai aparţin..sunt departe de orice adevăr,de orice relatare a prezentului..sunt undeva acolo..acolo unde vrem să ajungem.Ele aşteaptă sunt inocente asemeni pruncului însetat de iubire.Gîndurile sunt ce vrem noi..însă noi numai suntem nimic!Nimic mai mult decît suflete secate de iubire,de ură,de magie..căci de viaţă sunt pline..DAR de viaţă cruntă înecată în "dulci nimicuri"..
  Mă uit la tine şi mă vad pe mine!Văd cum eşti singur si trist,vad cum nimanui nu îi pasă DE CE?!..De ce eşti aşa..aşa cum nici tu nu ştii de ce,cînd,unde..
Suntem martorii a ceea ce simţim,suntem martorii a ceea ce facem..suntem martorii distrugerii speciei de pămînteni ce au doar dragoste de oferit..

Asemănări

 Dragostea e ca o rană la cap,te amţeşte,crezi că vei muri dar se vindeca...de obicei!

Îţi mulţumesc

  E ceva putred aici..îti spun e mintea mea ce o ia razna pe zi ce trece...de exemplu azi.Azi ceva straniu în mintea mea.Simt nevoia să mulţumesc oricui despre orice..despre zîmbetul inocent de dimineată,despre lacrima de la apus..despre inocenţa destinului..despre întunericul inimi tale..despre toate aş mulţumi acum.
  Acum se scufundă secretul..acum se uită prezentul..acum e acum..acum e oriunde îţi e inima..Şi eu îţi mulţumesc pentru tot..
  Îti mulţumesc că ai găsit în mine persoana pe care să o lovesti ,îţi mulţumesc că mă faci să plîng zi de zi şi îti mai mulţumesc că mă iubesti aşa cum eu visez albastrul infinit..Aş ezita să îti spun de ce îti mulţumesc într-o zi normală pentru defecte însa azi,îti mulţumesc că ai plecat pentru a putea afla eu toate chinurile!Ce aş fi fost într-o joi dacă tu erai un generic final?Îţi spun tot eu:aş fi fost un suflet distrus,un matur infantil..sau..isteria avea să mă domine..ciudat!Dar mulţumesc!
  Eşti o bestie..iar eu îti mulţumesc şi nu pentru fericire ci pentru normalul existenţial.

Lacrimi în zîmbete

  Mă simt obligată ca in ultima instanţă să îti reamintesc cum erai şi ce aveai..Mă simt obligată să te fac să suferi chiar cu arma ta!
   Uită tot şi nu ierta nimic..iartă doar atunci cînd inima îri va fi vindecată..dar nu uita de ce ai fost..de ce ai iubit..de ce ai plans..nu îti uita amintirea..nu îti uita ultima noapte plină de suspine şi zambete la ceas de zi..nu îti uita inima în viata unui EL căci el azi sau mîine va uita..Şi atunci tot tu naivo vei fi cea plină de regrete şi rîsete false..

  Sunt o ciudată!Sunt o naiva!Sunt o trista!Sunt o falsa!Sunt tot ce e mai rau..sunt:ciudata,naiva,falsa,trista dragostei însa sunt fericita tuturor..Iar asta mă face să sper..sper?Da..la ziua de mîine..

Banal

   A rămas tot si nimic..am rămas si noi in nimicul pierdut...noi suntem pierduti în trecutul ce ne fură prezentul..

 

                                          

La miez de zi

  Indirect sau direct pe tine te-a vizat tot ce am scris!Şi pe mine insă prin tine!Prin tine şi prin voi!Prin voi şi prin noi vad ce aş putea face într-o barbara lupta..
 Nimicul meu e averea ta..averea ta e suspinul meu..suspinul meu e rasul tau DAR iubirea mea nu mai e a ta!Pleca acum..asa cum ai venit căci nu mă poti vedea..am plecat sa redescopar ce am pierdut din vina sangelui..

Nebunie întîrziată

            Într-o lume nebună,într-un spaţiu ciudat..aici mă găsiţi!E o lume nebună intr-o minte sacră...e o minte sacră într-un trup ostenit..totul e în mine. În aşa zisul om plitisit..
  Mă pierd şi mă găsesc tot aici..în camera prafuită sau pe bulevardul întarziat.Nu te ţin de mînă ci..în braţe..nu pe tine ci pe ea..pe viaţa din inima mea.E sunetul perfect..e pasul dement..e omul înebunit de voi şi de el.

  Azi am constatat din nou că am tot şi nimic cînd ţi-am auzit glasul din telefon însa am mai văzut ceva..m-am văzut pe mine aşa cum eram în anii pierduţi în surdină..Soarele te-a adus în anotimpul nostru însă eu te-am alungat..
   E banal de perfect azi!

Trezirea

 E dimineaţă!M-am trezit cu o fortă nebună de luptă...sunt pusă pe fapte mari,dacă aş putea spune aşa!
   M-am gandit,am meditat!nu am de ce să stau lovită la infinit..cîndva voi fi uitată de suferinţă aşa că de ce să nu incep de azi uitarea in zîmbete?!Nu voi mai fi suparată pentru nimic..nu îmi va mai pasa că bluza nu se asortează cu geanta sau pantaloni sunt prea largi..nu am de ce sa ma obosesc cu nimic!Nu îmi va mai păsa de nimic..nici măcar de voi cei ce stiti totul..PS:ştiţi cu ochii închişi..
   E dimineaţă iar!Pentru mine e prima dimineaţa dupa multe zile curmate!..
   Voi lăsa totul să treacă..chiar dacă într-o zi totul va fi contra mea..

S-a schimbat ceva

   Încep sa mă schimb..sau mai bine zis deja am făcut asta!Mă simt mai bine..m-am saturat sa fiu prizionera gandurilor apuse...eram sfasiata de mine...de amintirea ce nu imi dadea pace..Acum mi-e bine am făcut un pact un inamicul meu...îl voi primi în mintea si sufletul chinuit doar atunci cînd am nevoie sa mă imbarbatez in trecut altfel NU!!!Ea,amintirea colosală,va fi departe de mine deşi încă aici...mă va lasă sa cutreier o nouă lume pe care o iubesc însă o resping...asa fac si cu tine..dar tu vi si pleci...trăieşti si mori însă eu doar mor si renasc ca în final sa sufar iar plină de zîmbete...
  Toate s-au schimbat in lumea mea şi eu accept în final "noul" din actualul tău..

Sentimente ravasite

  Am început cu poza asta pentru tine..pentru a realiza ca sunt fantoma din trecut ce îţi bîntuie încă inima.Sunt prezenta peste tot..sunt în tine.Trupul îţi e invadat de mintea mea seacă si de inima mea plină de ace.
  Azi m-am simţit bine..te-am auzit cînd ai ajuns acasă si mi-ai spus pe pas de somn ca mă iubeşti..iar asta a însemnat mai mult decît ai putea crede.Nu a fost un vis de dimineaţa ci unul de apus.Unul în care noi ne indreptam spre acelaşi drum dar separat..
  Acum îmi e cel mai rău si cel mai bine..Acum mă lupt cu mine,mă lupt cu inima plină de ace si plîng.Plîng,suspin..dar am puterea sa zambesc atunci cînd te vad căci tu vei crede ca nu îmi pasa iar eu voi crede ca sunt patetic de puternica..E greu!E uşor!Mîine..azi..ieri va fi altceva..dar pana voi ajunge la ziua de ieri voi rămîne aceeaşi fantomă!
    PS:poza e pentru tine,pastreaz-o!În ea zac sentimente ravasite...
                                                                              

Nimic azi

   A fost cîndva de mult un vis frumos...asa încep toate poveştile si se termina cu au trăit fericiţi pana la adînci batraneti....Nimic din ce spun numai cred,nimic din ce visez numai sper..Numai fac nimic intr-o zi de primăvara..numai am puterea sa zăresc nimic..puterea mea s-a molesit..

  Am doar vise spulberate si mi-e frica sa nu cumva sa  strivesc si eu alt vis cu pasul  meu supărat...Azi a rămas doar ceea ce ar fi putut fi..azi e un nou sfasit pentru alt început...azi totul eu un "cîntec prost" mai ales acum cînd vad ca primăvara a început fără mine si fără tine...
  Acum ma voi duce sa ma imbat cu al drogului parfum..daca vei vrea sa ma gasesti nu ma cauta caci nu plec..doar ma voi arunca in apele viselor fara sfarsit.

Cine sunt eu?

       Încerc acum sa găsesc răspunsuri la întrebările ce se lasă greu pe mintea-mi fragila.Sunt întrebări pentru mine..pentru latura a mea pe care nu îndrăznesc sa o cunosc.Ştiu ceva despre ea...dar mi-e teamă sa strig sa auda toţi cine sunt eu.
Mi-ar fi mai uşor dacă ti-as spune ca sunt un om bun..însă tu nu ai înţelege sau ai spune ca e patetic si tipic.Mă vei judeca pentru secretul fiinţei mele iar eu  te voi asculta,voi încerca sa îţi spun ca nimic din ce crezi tu nu îmi e străin însă te voi condamna pentru ca încerci sa mă definesti cu banalităţi.
Asculta-mă!Încerca sa îţi dai seama ca nu sunt nimic mai mult decît o marionetă a timpului ce se lasă copleşită de ziua ce va urma.
  Îmi aduc aminte cum cîndva(nu mai ştiu data si locul)cineva mi-a spus ca duritatea mea poate fi doar un pretext căci...adînc nu e asa.Nu sunt o "dura" sunt doar o victimă a celor ce vor urma,sunt intaratata de nimicul în care stau..parcă dorind sa mă agăţ de o undă de lumina pentru a putea afla cine sunt eu!
   Dacă vei veni acum sa mă întrebi cine sunt eu ti-as spune fără ezitare:
-De-ai vrea sa afli despre mine te rog intra în sufletul meu si vei vede..ce sunt si cum sunt.Sunt o fiinţa asta cred ca deja ştii.Însă nu ştii ca eu nu sunt ca tine..eu mă ascund zilnic sub o masca de fier..masca pe care atunci cînd îţi scriu aici pe blog o las pe birou,ca sa poţi sa afli ca nu sunt ce crezi ci..sunt ce sunt!

Promisiuni uitate

   Candva demult mi-am promis ca nimic si nimeni nu va putea ucide flacara si zambetul de pe fata mea..Mi-am promis multe atunci,multe s-au spus si multe s-au uitat!Am uitat eu de steaua ce s-a aratat  în noapte tîrziu cînd vroiam sa cred ca tot ce vreau nu se va sfîrşi.Dar au rămas doar povesti..povestea promisiunilor mele uitate în gara tîrziu..
  Niciodată nu voi putea înţelege de ce fiecare zi îmi schimba gîndul si-mi fura sentimente!Mă intristez  cand realizez ca trecutul a luat cu el  tot ce demult mă făcea sa zambesc..Acum nu mai am curaj sa spun ce simt..iar tu nu vei înţelege cat te-as fi putut iubi..dar asta e alta promisiune uitată la ceas de noapte.
  Acum îmi voi promite ca voi invata sa fac ce-mi spune inima!Si..îmi promit ca pentru tine voi rămîne o străină..chiar dacă vei avea mereu loc în lumea mea.

  

Suflet langa suflet

   O zi de vară aparent obişnuită..nimic special la ea..poate doar un suflet ce îşi deschidea ochii pentru prima oară sub o privire caldă.
  Sincer va spun nu înţelegeam de ce ochii aceia mici si colorati mă priveau insistent  cu o pată de lacrimă în ei.Era ciudat pentru mine deşi..mă simţeam bine în braţele ei..eram înconjurată de o căldură ce-mi stîrnea setea nebună de cunoaştere...Si de aici a fost doar un pas,căci au urmat nopţi nedormite în care EA îmi veghea somnul calauzindu-mă pe un tărîm al povestilor..poveste pe care ea,persoana aceea speciala,mi le soptea cu drag.A fost mereu acolo,lîngă mine cînd aveam nevoie si acum e aici.Nu mă lasa si pentru asta îi multumesc!!
   Ea e cea care zi de zi e aici,cu mine..dacă as putea as face orice doar ca tu sa stai mereu aici lînga mine si sa îmi spui ce sa fac..nu mă satur niciodată de privirea si sfatul tău.Mereu voi fi copilul tău ce are nevoie de ajutor iar tu..tu mereu vei ramane fiinţa cea mai dragă..Te rog rămîi azi..rămîi maine..rămîi mereu aici lînga mine am nevoie de tine..
      Nu vreau sa cresc..vreau sa rămîn mereu pruncul cel mic ocrotit de iubirea ta..iar tu vei rămîne veşnic mămică mea!

Eternul vis

     Încă o zi a fost tăiată din calendarul vieţii mele ..a fost o zi obişnuită dar speciala..a fost unică si asta a stîrnit în mine dorinţa de a nu şterge cu buretele aceasta zi.

  Probabil e doar începutul..căci vor trece zile lungi în care eu voi aştepta zadarnic sa mai vi..Te voi minti ca am uitat!Asta mi-am propus de la început..însă acum vrea sa te pun în tema cu ce voi face în caz de..intr-o zi vei avea nevoie de o inima bătrîna si de o mine tînăra.

  Mă vei găsi aici..unde m-ai lăsat în noapte tîrziu.As vrea sa fiu neschimbata însă..nu îţi promit asta..o poveste mă schimba..Nu e vina mea ca nu mă pot încrede în viitor deşi as vrea sa vin la tine prin trecut;în el as crede.Eu sunt cea care crede în povestea de la apus în care un EL si o EA erau rapusi de orice alta forma de viaţa cei inconjura..
   Sunt o naivă asta o ştiu!Sunt naiva timpului ce mi te-a luat!

Zambete zdrobite

     O ultima şoaptă,un ultim dans si o nouă zi..totul trece deşi..totul nu se uita însă..eu vreau sa uit.De mîine voi fi mai bine.Îmi voi începe ziua cu un zambet promiţător pentru orice situaţie.Voi rade asta vreau..vreau sa zambesc sa mă imbat cu un dans al secundelor..
  Vreau ca magia trecutului sa ma poarte spre un inceput fără sfîrşit..un început în care sunt doar eu si un posibil EL dar..
   Si dacă te vei întreba peste ani ce fac sa şti ca sunt bine..voi fi bine.Probabil voi deveni eroina mea,ce va lupta pentru o inima deloc caldă.O inima zdrobita chiar de mintea diabolică ce îi zace-n trup..o minte ce fuge de ceea ce doreşte..dar va fi bine..în ultima clipa va veni acel zambet dar înecat în lacrimi.
  Sa nu îţi faci griji ca sunt nefericita pentru ca nu asta e dorinţa mea de viitor.Ti-am zis anii vor trece ruinand castelul fără ca măcar sa fie clădit...castelul iluziilor.Aici mă vei găsi..
  Mîine paşii mei  se vor îndrepta către un alt ţinut departe de priviri maliţioase..vor dar zambete fie ele înecate în sambete.

Un inceput

      Azi sunt fericită...azi e un banal început pentru ceea ce va urma!Dar ador banalul ce mă face sa zbor ce îmi da puterea sa merg acum mai departe,sa uit ca ieri plîngeam..Zbor!!Sub inconstient pentru ca ceva a rămas în ziua de ieri,zi pe care vreau sa o inec în mare..
   Alerg la mare sa îmi inec tistetiile în adancurile ei..voi pleca cu primul tren venit în ceasul nopţii.Va fi o gara schimbată cu un tren obişnuit si cu un traseu etern căci..voi ajunge la mare dar..nu ştiu dacă mare va fi  cu mine.
   Sufletul a ajuns la apa regretelor,e acolo de la început mă aşteaptă..ştie ca mereu o sa mă întorc la ceea ce îmi face bine.Tu mai ştii asta?Sau ai uitat?!Acolo poposesc sufletele ostenite dar fericite..asa sunt si eu acum,asa îmi e sufletul:obosit dar e fericit în instabilitatea emoţională.

  O sa strig..sa auzi si tu ca de azi sunt fericită!...Voi lasa totul sa treacă pana intr-o zi cînd...vei afla!

Ganduri apuse

     Te las pe tine sa tragi concluzii..nu îţi voi spune multe,o sa îţi dau o încărcătura de emoţii..eu..nu le mai pot tine..Tu doar asculta,priveşte si vei vedea ce simt si eu,eu..pe care probabil mă cunoşti..
                                      Sunt lacrimi ce nu curg!                              
                                      Sunt vise ce nu se împlinesc!
                                      Sunt amintiri ce nu se uita!
                                      Sunt iubiri ce nu se şterg!
                                      Sunt copii cei ce greşesc!

                                      Copii ce iubesc,copii care trăiesc!

Tu-raspunsul meu

  Pleacă!!!Sunt copleşită de tot ce înseamnă trecut sau viitor..nici nu mai ştiu ce caut eu aici..
Nu vreau sa te invinovatesc dar îmi e mai uşor sa te cred pe tine vinovat de suspinul meu.Mi-ar fi mai uşor dacă ai fi aici sa spui ca mint..sau sa nu mă condamni si sa spui ca DA e adevărat ce spun..doar pentru ca iubeşti.Si eu asta fac iubesc!Doar ca..nu ştiu ce iar asta mă obsedeaza..si mai ales nu ştiu de ce te iubesc pe tine?Pe tine suflet răvăşit..ce ai venit în calea mea cu un zambet si ai schimbat nimicul vieţii mele..E nimic si acum si probabil asa va fi mereu...mereu voi fi asa?
  Recunosc m-am pierdut adînc..si nu pot sa revin..mi-e greu ştiu ca ma intelegi asa ca..ajuta-mă sa mă inteleg si eu pe mine..căci TU şti mai multe decît ştiu eu despre mine...
   Tu eşti răspunsul meu la tot!Pe tine nu te pot minti..nu iti pot minti  albastrul din privire nu îţi pot minti nici caldura buzelor dar nici ignoranta de azi.Nu pot minti nimic din ce mi-as dori sa iubesc din nou,sa explorez din nou magia opusului.
  Hai din nou aici sa vezi în trecut cu mine..cînd eram noi!Tu si eu pe un traseu infinit aparent fără sfarsit...sfarsit sper care mă îndrept eu acum sfasiata chiar de mine si de suflul marii.
  Voi pleca în căutare de puţină zare..poate chiar de iubire..în căutare ta..pe un ocean ascuns în mintea mea..

"Eternal Flame"

     Mi-am rascolit cufarul secretelor cu o melodie..nu e una obişnuită,e a noastră..e piesa inimii mele...e cea care
îmi cînta automat în gînd.
   Nu vreau sa sufar..deşi o fac..Vreau doar sa plîng,sa mă mint deşi..detest minciuna.Din vinta TA!..
  Mi-e teamă de tot!De tot ce ar putea sa nascoceasca inima mea nebună.E nebună de dor..Dorul pleacă..
calatoreste liber prin lume ducînd cu el întreaga mea poveste.Poveste de care nici tu nu eşti străin.Voi evita acum sa vorbesc despre tine,va fi mai bine..voi spune despre mine..de ce ia naştere în urma versurilor cuprinzatoare...Si..se nasc controverse pentru ca nu le pot înţelege,sentimentele,mă coplesesc din nou parcă trimise de tine..TU,cel ce-mi stai acum în fata pretinzand ca nu ai nici o vină.Nu te contrazic nu ai tu nici o vină.
    As putea da vina pe tine,sa fi TU vinovatul zbuciumului..dar nu e vina ta ci..a mea!E vina mea ca mă gandesc la tine si la mine,eu sunt vinovată si mă voi condamna pentru asta..însă la vise nu pot renunta!
   O sa visez în continuare la tine si la mine..si o visez cum ascultăm din nou aceeaşi piesa pe acelaşi ritm în valuri de iubire..

                                      

 

Poezie pentru noi

       Mi te-ai strecurat în viaţa
       Cînd nici nu mă aşteptam
       Mi-ai dat o clipa de speranta
       Si zile,săptămîni...ani de fericire
       Pentru inima ce o iubeam
          Dar ai plecat cum ai venit
          Fără gînd sau chiar speranta
          M-ai lăsat cum ai nimerit 
          Cu un dor ce mă apăsa:sa te întorci din nou în viaţa mea!!!

                                            

Cea dintai dimineata

         Cea dintai dimineaţa mi-a bătut cu pasi repezi la geam trezindu-mă înconjurată de aceeaşi pătură albă de nea..am îndrăznit din impuls sa spun doar:"offf" fără sa realizez ca primăvara e în interiorul meu obligandu-ma la trezire..La trezirea din inghet..
   Acum e cea dintai dimineaţa pentru toţi..nu te lasă cufundat în monotonia din urma...Nu,te rog nu face asta..
Deschide-ti ochii priveşte lasă-te dus de val..de razele de sare ce vor topi urma de ieri..Ele,razele,te vor coplesi cu ardoare lor..te vor face sa visezi...!Te vei hrăni exact la mine..cu vise!Visele îmi dau puteri colosale..
    E martie..e marţi..e marţisor..si..eşti TU!Asta face ca cea dintai dimineaţa sa fie speciala si va dura o eternitate a secundelor în care mă voi pierde în albastru înălţator...
    Visează!Pentru ca..visele nu se pierd dimineaţa ci..doar iau o alta forma..

                      
                                                                               

                                                             

Raza de soare

     Iarna pleca..îşi face bagajul..îşi va lasă amprenta pana sper vară,cînd copleşiţi de soare ne vom arunca in mare odata cu prima raza...
    Prima raza..prima ploaie..prima iubire...ah..primul vis!Vis pierdut in neaua ce îmi tulbură asternutul.
E un aşternut moale..tandru unul clasic as putea spune...numai ca nu e asa e unic pentru ca e doar el meu si al gandurilor enigmatice din prima zi de primăvara.Asta voi face de ziua lui Marţisor..mă voi pierde în visare cu gînduri dintr-o iarna apusa..ce se stinge..
   Voi uita tot ce a trecut.. voi cufunda tot intr-o grotă îndepărtată si mă  voi pierde intr-un labirint al razelor..
 Primăvara va începe cu tine!Cu tine si cu mine..si desigur cu prima  raza de soare mai apăsată.Ne vom aşterne o iubire tainică..o iubire de primăvara pictată-n alb si roşu..

       Raza de soare îţi va incalzi iubirea din tine..nu o vei uita va fi esenţa diminetii!

Suflet gol

      -Va fi bine!Îmi spun încercînd sa uit noaptea trecută...
   Razele soarelui îmi topeau sentimentele,trăirile dar nu si amintirile.Nu vreau sa renunţ la ele deşi...vreau sa te uit!!!Singura alinare o găsesc în amintiri iar..sincer cele de noaptea trecută mă înspăimînta.
   Eram noi,numai noi...atunci am putut fi noi.Traiam intr-o lume a noastra iar marea...marea era cu noi ne aparţinea;doar ea ne purta departe...
   Mă inec în valuri de amintiri mă coplesesc din nou aceleaşi sentimente de care vreau sa mă indepartez...sa le arunc pe veci intr-un pod prafuit DAR nu pot!...Mi-e ruşine de mine si mi-e dor de tine.Nu te pot uita asta îmi e clar,e în zadar sa mint..deşi sunt decisă sa mint pe toata lumea pe mine mă voi evita de minciună!Vreau sa zac în durere sinceră...îmi voi spune ca te iubesc cu alti ochi...cu ochiul dorului.Dorul-mi spera.Sti la ce spera?Spera sa te întorci sa vezi ce ai lăsat în urma ta:un suflet gol!
   Tu ai avut curaj sa mă cunoşti fără perdea,sa cunoşti stîncă din mine...ai slefuit-o...ai arătat tuturor magia din ea si brusc duritatea s-a pierdut.Acum mă ascund sub aceeaşi masca de fier.Sunt victima ta..victima iubirii tale barbare.Dacă ai fi acum aici din impuls probabil ti-as spune PLEACĂ!!!Dar...dacă ar fi sa pleci te-as ruga sa pleci oriunde dar nu si din mine.
    Ninge..mă las acoperita de nea...iar tu?Tu eşti departe nici măcar cu gîndul aproape doar inima e cu mine..a rămas la mine!A rămas la un suflet gol ce visează.
   Visează ca intr-o zi vei veni sa-i ştergi lacrimile...si atunci EA îţi va spune:
-Sunt aici,mereu voi fi..nu în urma ta ci în fata ta..mă urmezi fără sa şti ca eu îţi sunt gara în care stationezi cînd lacrima iti zdruncina iluzia.
   Rămîn un suflet gol de tine plin...căci nu te pot uita asta îmi e clar...si mă voi stinge intr-un zbor al durerii existenţiale.

  Ma simt ciudat...gandul imi pleca de acasa cutreiera lumea...merge...merge la tine!Va ajunge mereu acolo...acolo la tine in  casa ta unde imi e defapt inima...

 Am vrut ca incep cu asta!cu gandul meu calator..pentru a te putea pune pe tine in tema cu mine..sa incerci sa afli ca sunt o visatoare..ATAT!!Sa afli,nu vreau sa descoperi mai mult ca sa poti spune ca ma cunosti pentru ca nici eu nu ma cunosc decat aspir la autocunoastere.