Probabil foarte rar ,doar în puținul timp rămas de după ceaiul cu scrum de dimineață.
Te-ai uitat și pe tine așa cum i-ai uitat și pe ceilalți. Nu te mai gândești la nimic ce ți-ar alina sufletul , singurul ecoul ce-l mai asculți e cel a trupului .
M-am întâlnit cu mine pe o bucată de spini dintr-un parc de bujori .Nu m-am recunoscut , nu eram nici veselă , nici preocupată să aflu fericirea...eram pur și simplu pierdută întru-un clișeu și scufundată-n abisul întrebărilor ce-mi răpesc nopțile de odihnă și îmi obligă obrajii la tortură.N-am îndrăznit să-mi vorbesc neputându-mă fixă , căci ideile brutale , gândurile pline de sângele celei ce avea să piară nu-mi dădeau pace.Vroiam să-nfrang teama..căutăm un avânt funebru ce-mi va lua spaima din suflet .Rar accept frica ca pe un picior al cufărului mucegăit ce nu mai poate să-și revină după ploaia cu tunete. Am impresia că dacă-mi accept menirea de temătoare o să devin mai vulnerabilă iar lume nu acceptă asta ...sau dacă acceptă vulnerabilitatea o folosesc pentru a-ți sparge geamul cu țintele din umeri. Însă mi-am promis mie cândva în nopțile cu brumă pe suflet că nu mă voi mai minți și acum recnuosc fără regrete că :ÎMI E TEAMĂ !
Mi-e teamă de ziua de mâine , mi-e teamă să nu rămân mai singură și mai plină de oameni decât acum , mi-e teamă de privirile meschine ce pătrund dincolo de scrupule , mi-e teamă să mai respir în lipsă de insipratie , mi-e teamă că n-am să ajung să-i văd la infinit și mă tem că l-am pierdut pe el din ochi și acum lui nu îi mai e teamă de mine.
Sunt lașa zilelor ce vor veni , sunt sclava cuvintelor ce mă scot din mizerie, mizerie la care revin mereu doar pentru a fi mai aproape de inima mea .
Noi înșine suntem păcatul ce-l mai aprig ce-l avem , noi și ale noastre pierderi .
Așa e și cu mine , ca și tine am mai multe temeri decât bucurii , dar mai mult decât orice mi-e teamă să nu devin prizionerul beat de viață ce-și contemplă pasul în omenii care-l vor respinge și-l vor denumi : rătăcit !
Dar până atunci îmi voi continua drumul spre alte și alte senzații pretinzând libertatea așa cum teama mă va prăbuși-n infern !
