Cuvinte

  Ce sunt cuvintele dacă nu sunt sincere?Ce rost mai au dacă sunt aruncate doar pentru a stîrni ploaia?Sunt făcute doar pentru a răni?!Nu putem spune ce simţim,cuvintele ne-ar depăşi,s-ar transforma în bombe ce îşi vor trimite ţinta către sufletele noastre.

 Cuvintele sunt..şoapte,sunt tot ce vrem sa fie..noi le dăm viaţa asa cum tot noi suntem cei care le strivim,lovind acolo unde doare mai tare.Căci lumea nu e perfectă nici acum si nici mîine,nu va fi,e asa cum e ea,e gata sa-ti cladeasca mormîntul doar ca ei sa fie bine,nu le pasa ca rană nu s-a vindecat chiar dacă cuvîntul "bine" îl spui mereu cînd te întreabă cineva cum te simţi!...

Răvăşit

   Stai cuminte în camera ta,te pierzi în vise,ai o mulţime de iluzii însă ai o dezamăgire conştientă,ştii ca nimic nu e real,ca visele nu devin realitate si ştii ca suferi înceată în zambete.Plîngi fără lacrimi,si îţi e milă de tine.Nu te mai cunosti,si eşti naivă!Te-ai pierdut în aceleaşi vorbe care ti-au adus fericire,nimeni nu te ajuta,eşti singura si tristă!Si ştii ce te doare mai tare?Ca încă indraznesti sa iubeşti un suflet gol.Nu ştii ce e aia supărare,ierti ca sa nu pierzi..însă de tine cui îi pasa?
 Te întorci de unde ai plecat,mereu e la fel deşi diferit,mereu rămîi  "ÎN URMA TA",nu eşti demnă de nimic,doar de lacrimi,plitisite si ele de acelaşi obraz arzător.

 Aştepţi minunea ce nu mai vine,îţi spui ca nu mai crezi însă..visezi sa-ti spună :
"-Dacă te voi chema te vei întoarce?",ca tu sa poţi spune"-Mereu sunt aici,mereu voi,fără sa ştiu ce si cum..ceva mă duce la tine."..
 Dar,cum totul e în imaginatia ta,pregateste-te sa laşi armele jos..intr-o buna zi cineva te va ajuta..

Pas cu pas

  Cum sa te întorci in sufletul tau?Cum sa cauţi răspunsuri pe care nu le vei primi?Nu ştii dar vrei..lupti cu propria fiintă..si plîngi confuz intr-o camera deloc tristă,inima-ti plînge,mintea-ti fuge iar trupul-ti moare.
  Nu te mai alina nimic,nici măcar fundalul invalmasit în caldura zilei de mai..nici măcar asta..Eşti tu cu tine!Si ştii ce faci?Te minţi,te minţi cînd eşti cu ceilalţi,te minţi ca eşti bine dar nu poţi sa te minţi cînd îţi intalnesti privirea în oglindă,privirea caldă obosită ce-ti surîde dorind înţelegere.
  Ajungem la un punct..în care nu ştim ce vrem si cum vrem..riscăm sa pierdem ce putem avea..alegem sa fim nimic!Ne dăm seama de asta?Tu îţi dai seama ca greşeşti?Eu,recunosc,îmi dai seama dar..după ce am greşit după ce încerc sa te alin uitînd de mine!Suntem la fel..suntem pierduţi intr-o lume meschina, în care păcatul nostru suntem noi!Si..stîrneşti aceeaşi lupta..dar ştii ce doare mai tare?Doare cînd vezi oameni trişti..si doare tare cînd te vezi pe tine mai trist decît ieri..cînd îţi dai seama ca eşti singurul vinovat..Eu?!?Da asta fac,îţi spun ţie:sunt vinovata mea!

  Si o sa vină o zi în care scuzele nu vor mai avea nici un rost!..O zi în care contrar dorintelor mele..voi lăsa armele jos!