Castelul iluziilor

Au trecut anii peste el,e răpus de orice altă noțiune de frumos...frumosul lui e nevăzutul tău!
   Vară..august!Așa era atunci când copilului începea să i se construiască castelul de diamnt,lumea perfectă..
   Nu realiza că există o barieră ce-l separă de lumea pe care avea o să descopere pas cu pas,lumea unde avea să învețe tot esențialul delirului.
   Au fost lângă el secunde nemărginite pretinzând dragoste;avea nevoie de asta..de un paradis îngropat în grotă și acum are nevoie de asta dar,vezi tu acum..conștiința misutuie zâmbetul de mulțumire.
   S-a dus,s-a destrămat...poate,apa,vântul,tunetul, năvala nebună nu îl mai lasă acolo...Era copil,îmi place să-i spun "un copil al viselor,al șoaptelor...un copil creat pentru obscur"...
   Nu mă pune să îți dau detalii!,nu voi ști să o fac..însă,mă rezum la iluzii..la iluzia ce l-a făcut să creadă că e TOT!
     Și acum e copil dar,prea târziu pentru false ambalaje acum...vede,simte,trăiește.E leneș,nu te lasă să vezi că falsele tale sentimente l-au marcat,că a plâns (și că încă o face) nopți la rând de durere inexplicabilă.
   Știa că va fi rănit,asta e menirea oamenilor să crească din dezamăgiri,dar nu vroia să fie rănit de fondatorul castelului;iar acum, iluzia iubirii tale a devenit iluzia vieții sale!
   N-ai tu vină!Nici el nu o are..nimeni nu are vină, pur și simplu unii nu știu să explice,să înțeleagă și să iubească iar victimele colaterale sunt EI!Căci,oricât ai fugi de greșelile trecutului pe care ai jurat să nu le faci,exact spre ele tinzi..până la urmă,nu ai cum să te ascunzi de ce ai trăit și de ce vei duce la final.Același joc cu aceleași regului..

Complexul EU

    Ce mi se întâmplă?
     De ce eu?
     Am greșit?
     Am rănit?
     Am iertat?
                                        DAR?!
 
                                            Cine va face ceva din mine,cine-mi va ucide zâmbetul doar că să îl refacă?
      Când m-am hotărât să schimb ceva,am început cu mine.Am răbdat umilința proprilor ochi,vorbele aspre ale propriei minți printate pe buzele infantile;am făcut o carpa a propriului trup denigrat,a sufletului incababil de videcare,de remușcări și plin de teamă!
    M-am rănit singură,m-am videcat?NICIODATĂ!
    Complexele le avem toți,ale par însă mai mari,își au refugiul în brațele fricii;le aud glasul răvășit cum îmi ceartă prizionerul din înăuntru.Le aud și mă amuz,le aud și mă pierd,le aud și tac..!
    Nu am ce să fac,a trecut prea mult timp de când sunt așa,vreau doar să-mi schimb viziunea asupra mea iar tu?Poți să crezi ce vrei dar,crede-mă că într-o zi nici nu voi mai știi.

Eterna căutare

  

 -Mă ajuți?!?
   Cersec un gram de înțelegere ca să pot oferi kilograme de iubire.Mă pripășesc în turma sufletelor abandonate,în căutare de pitici fericiți..În arșița Soarelui,pe pășunea necunoscutului,răscolind miile de mușuroaie ale furnicilor, ce-mi atacă pielea rogojita,aștept schimbarea ce va aduce o altă schimbare.
    Îți mai aduci aminte cum imploram:iertare,iubire,frumusețe?!Nu mai vreau nimic,la ce aș putea folosi astea dacă nu simt asta.Mă mulțumesc cu momentul de reculegere în care lumina absolută îmi va cutreiera prin minte și-mi voi înțelege rolul prostesc din piesa inteligenta.
    -Mă înveți?!?
   Am căzut de multe ori,am simțit cum sunt strivită de cel mai mare bivol;am simțit cum oasele se frâng în atingerea lină a puiului de curcă ce-mi ciugule sentimentele tăcute din mână.
    -Mă înțelegi?!?
   În zece vieți n-aș trăi decât una.Una plină de tine,una plină de noi..Una în care gustul apăsat al castraveților murați ne va elibera de monotonia molipsitoare a zahărului amorez.
   În zece vieți aș renunța la cuvinte,nu mi-aș obosi buzele rostind cuvinte,le-aș extenua sărutându-te.
    -Mă iubești?!?
  Dacă te iubesc să fi sigur că poți să îmi furi orice!Vreau să nu știu nimic din ce aș putea știi!Vreau ca mirosul cutezanței să atârne de firul rebel al bretonului ce ne va goli mințile și seca sufletele.
 
                                                                                    Sunt.
                                                                                      Ești.
                                                                                      Suntem.
                                                                                                 Sclava.
                                                                                                 Sclav.
                                                                                                 Sclavii.
                                                                                                           Ta.
                                                                                                           Al meu.
                                                                                                           Ai tuturor.