Unde ești iubite ?E banca goală fără noi , e sufletul peticit de ploi , e lumea plină cu noroi .
Unde sunt iubite ?Mi-e grea vorba fără tine , mi-e sufletul pustiu de praf , mi-e lumea tristă cu cuvinte.
Nu mai sunt și nu mai ești , nu am fost și nu ai fost .Dar amintirea e proiectată în ideal și sper la tine că la o ninsoare în luna lui mai , e greu ,dar nu imposibil .
Nu am învățat să las capul jos și să-mi distrug teama de a-ți vorbi ,am învățat doar să-ți spun tăcerea ...și ți-o șoptesc înainte să adormi când împovărat de planuri îți mângâi ușor fruntea și-ți mai alin durerea cu o vorbă sinceră de dor și de uitare .Și-ți spun iubite în 300 de cuvinte că nu mai ești și nu mai sunt .Și-ți spun că te-am iubit fără promisiuni ,fără regrete ,fără nici o impunere...te-am iubit pentru că te-am iubit ,poate te-am iubit pentru că nu ofereai nimic...pentru că tăceai și mă priveai cum îți vorbesc ore în șir...pentru că nu spuneai cuvinte mari și mă mințeai când simțeam că te pierd și făceai asta pentru că mă iubeai ...Aveai un stil fugar de a îți înălța dragoste iar pentru mine ai înălțat-o prea repede și s-a eclipsat prin tăcere.Te-am iubit pentru cele 300 de cuvinte dintr-un an , te-am iubit pentru cele 300 de gesturi calde , te-am iubit pentru cele 300 de lacrimi vărsate din seara 300.Te-am iubit iar acum unde ești dorul meu nespus ?
Ai 300 de motive să iubești și 300 să detești...nu aleg nici o variantă ,poate numărul 300 pentru că dacă ar fi să aleg din 300 de oameni din 300 de locuri cu 300 de vânturi aș căuta 300 de motive că să îți spun că te-am iubit iar tu , iubite , vei înflori în mine cu 300 de motive.
