Dornic de schimbare

 
  Dăm pe afară,suntem plini de gesturi imprudente.
   Fără să gândim în avans cedăm tentațiilor exteriorului și rupem esența mistică a propriei personalități.Am început să obosesc zărind nasuri ridicate până la refuz.Empanciparea asta turbată de "smechermie" mă duce spre propriul deznodământ al lumii sociale;tac și merg mai departe..sunt ca toți ceilalți văd lumea cum o vreau eu,nu cum e.
    Și încep să îmi imaginez,cu creierul fumegând,cum ar fi dacă nu ar mai fi.Cum ar fi să ne uităm pentru o zi aerele în pat,lăsându-le să se odihnească și poate așa ne dă pace.Cum s-ar schimba totul!
    Râsul asta prostesc,ca al unui om dornic să iasă din anonimat nu se potrivește tuturor;tu nu te vezi închipuit?Nu vezi cum pomeții se uscă,nici buzele nu îți știu a suspina fericite,gata de un zâmbet oarecare dar,plin de vrajă.Galanți?Aiurea,prostie..nimic nu e ceea ce pare..Nu avem cultură(a trecut moda asta),avem tupeu,călcăm în picioare chiar și norii pentru a așeza buricul în fruntea nătărăilor.
    Suntem în alertă de ceva timp,nu deschidem ochii,am putea fi identificați ca lipsiți de iteres,nefăcând parte din lumea bună(lumea boilor compunali).
    V-aș ruga să-mi iertați gândurile realității.Și să vă extrageți ușor ușor din viciul,luați ce vi se cuvinte,nu ce vă oferă ceilalți.

Noroi

 
 Se lasă seara..sunt prinsă iar în vraja suspinului  și singurul lucru din gândul meu ești TU.Am început să uit,să iert,să renunț..am început să îmi revin!Dar,ceva din interiorul meu mă apasă și nu-mi dă pace.
    Am căutat alte și alte senzații,am alergat pretinzând libertatea dar,eu nu sunt liberă sunt captivă în propria-mi inimă și minte.
    Nu știu de ce mă doare totul.Nu știu de ce îmi plânge inima.
   Și îmi dau seama că dacă îmi păsa mie..nu înseamnă că îți pasă și ție,că dacă eu spun un adevăr,nu înseamnă că ce spui tu e la fel de adevărat..mă poți minți în consolare..mă minți!Și o faci frumos..dar știu,știu că și tu știi că eu pentru tine am fost o oarecare.N-am să te urăsc pentru asta,dar cât timp tu o să taci,o să tac și eu pentru tine..am spus multe!dar,acum stiu e în zadar să-i vorbești celui ce nu vrea să te asculte..

Ai idee?

Am decis să încep a vorbi.Mi-am adus aminte de tine,de tine spirit tăcut și acum,te chem;te vreau aici să mă ajuți,să mă înțelegi și să-mi explici.Am nevoie să vorbesc cu mine,să-mi înțeleg sufletul căci sincer,mintea mea e îngustă nu știe nimic mai mult decât să facă ceea ce i se poruncește și eu nu mai pot suporta să văd cum pierd în favoarea timpului.
    Strig în speranța că mă vei ajută.Mi-ai șoptit cândva că iubirea nu dispare,iar acum vreau să știu dacă poți să pierzi ceva ce nu ai avut.
   Dar știi?Am pierdut ceva ce nu am avut însă,am simțit cum cineva îmi răpește neajunsul,cum rămân secată de ființă,sunt ușor dezumanizată,am rămas doar un contur ce minte printr-o minte limpede,poți privi prin ea.Poți face ce vrei din ea,nu mai are importanță dacă sfârșește acum sau mai târziu.Nu îmi păsa de asta,nu caut o inălțare ci o constantă,o plută ce mă duce departe de duhoarea simțului.
    Am început să spun numai lucruri fără înțeles,să aberez,să spun lucruri neînsemnate în ochii voștri dar,asta sunt,sunt ceea ce spun.Te-ai gândit vreodată la tine?Te-ai gândit dacă speri,dacă vrei,dacă poți,dacă ai fost,dacă ești,dacă vei fii?Te-ai gândit să cedezi,să pledezi vinovat de ceea ce ai?!Suntem prizionerii propriului trup dirijat de suflet iar creierul?!E doar termenul ce te face să pari că ești mai presus de restul,e motivația ce te face să crezi că ești "deștept" dar,mulțumindu-te cu atât ești egal.

Fără nimic

    În fața ta îmi plec capul,în fața ta îmi ud obrazul,în fața ta mă închid,în fața ta sunt tot ce vrei..mă destăinui ție!
   Fără să stau prea mult a mă gândi,am luat decizia ce mă va sfârși.
   Fără să prevăd în viitor,am decis a mă arunca.
   Fară să ascult ce spunea,am făcut ce mi-a fagaduit ea.
   Fără nimic am mers.Fără tot am continuat.Fără să sper am crezut.
    Sunt și eu ca toți ceilalți ce stau și visează.Și știi cum mă visez?Mă visez în același loc,nimic shimbat,doar eu..Deși,nu mă voi schimba pentru cineva sau pentru ceva,ci..voi fi schimbată de ceva,de cineva...Și voi pierde,voi câștiga...Dar voi fi îngrozită de voi pierde ce contează mai mult,să nu ajung să uit vieți căci voi fi ca o îndrăgostită nebună, ca o bolnavă după iubire, căreia i s-au tăiat iubirea și membrele simțurilor!
    N-am de gând să aștept asta dar,n-am de gând nici să lupt.Pentru moment i-au pauză,mă închid în hambarul verii ce nu vrea să mai vină;am să stau acolo până când ușa se va deschide în bătaia vântului și voi fi străpunsă de dor.Căci dorul meu speră..speră la unul nou îmbibat în coniacul vechi.
   Abia în acea clipă,mă voi ridica și-mi voi privi chipul răvășit,îmi voi managia sufletul și voi spune:"-Ne întoarcem acasă,ai fost rănit de atâtea ori iar când ultima operație îți va lasa o cicatrice sa nu te temi mă ai pe mine!"
    Și..voi fi mult prea bătrână,dar voi conștientiza că lucrurile trecute cu vederea sunt acum detestabile!

„Moda trece, doar stilul rămâne.”

  -M-am săturat!Ţi-o spun azi,maine..zi de zi dar fără să incerci să ma asculti..

Fetelor sunteţi naive!Sunteţi prea naive pentru lumea pe care chiar voi o controlaţi. ..(cine sa ma asculte?)
    O să mă abat puțin de la stilul cu care v-am obișnuit,de la subiectele eterne ale blogului și sufletului meu;pentru a spune un lucru :PROSTIA E LA EA ACASĂ!
    Am observat cum ne lăsăm infulentati de ambalajul tare obținut în urma unui intens proces al "impresionării".Nu ne putem forma singuri!E clar,toți avem nevoie de modele..însă,toți trebuie să știm un lucru:diferența dintre negativ și pozitiv(bine-rău).
   Iar cum acest imbold dement(de a face tot ceea ce fac alții,de a purta exact ceea ce poartă alții)intră în mintea naivă și pierdută în mii de expresii ale frumuseții,facem exct ceea ce nu vrem,criticăm pe alții fără să ne uităm la noi!
    Nu sunt perfectă,nu vreau și nici nu pot.Am mai multe defecte atât fizice cât și morale decât oricine altcineva.Dar asta nu mă impinge spre banal,spre compătimirea privitorilor.
     Cum să te eliberezi de "copy-paste"?!?Simplu,zic eu,ești unică prin tot ceea ce ești.Ai un stil pe care nimeni nu-l mai are!Așa că,nu e nevoie să "te tunezi" e nevoie să "te eliberezi"!
    Aud des că fetele nu pot fi și frumoase și destestepte.Vă simțiti ofensate însă,e din vina voastră,a noastră(căci,suntem singure dar toate).
    Dacă dăm masca jos,ce mai rămâne?Sau mai bine zis cine?

Ce e nou?

    A venit și ziua asta!Știam eu că o să vină..a durat,nu-mi dau încă seama dacă e venit cu adevărat dar o simt!

   Simt cum ambiția mea iese din trup,cum e gata să mă izbească cu un pumn în față doar că să încep lucrul la cel dintâi vis.Mi-am făcut planuri multe..am renunțat la ele,dar știam știam că o să vină ziua când voi fi gata de luptă.Când voi spune cu ardoare VREAU!POT!..REUȘESC!
     Cu ce încep?Cum fac?Cum spun?Cum....?
   Încep cu mine..spun cu voi..Am șapte zile să uit,să iert,să schimb..!

                                                          

Citat

 "Unde sunt barbatii care sa ne implineasca inima? Sunt nicaieri si pretutindeni. Sunt langa noi, dar nu-i vedem. Sunt langa altele, si ii vedem degeaba. Sunt prea departe ca sa ii ajungem sau prea aproape ca sa ni se mai para frumosi. Sunt in tarile visate sau stiute de noi sau pe taramurile care nu au fost, inca descoperite. Numai ca, intr-o zi, cand ne asteptam mai putin, distantele se vor imblanzi si se vor reaseza de la sine."-Alice Nastase

  

Tu cu tine

 Când te simți singur,abandonat să-ți aduci aminte că te ai pe tine,deși nu știi cine ești,TU,poți să te ierți pentru orice greșeală.
    Să-ți spui mereu:"sunt aici.Te iubesc.Dacă stai trează și plângi toată noaptea,voi sta și eu cu tine.Dacă ai nevoie de medicamente din nou,ia-le eu te voi iubi oricum.Te voi iubi și dacă nu ai nevoie de ele.Nimic din ce ai putea face nu va scădea dragostea pe care ți-o port.Te voi apăra până la moarte,te voi apăra chiar și după ce vei fi murit.Eu sunt mai puternică decât DEPRESIA și mai curajoasă decât SINGURĂTATEA-și nimic nu mă va istovi."
     Mereu ai de ales,te poți scufunda în durere crezând că ești singur sau,te poți ridica uitându-te în oglinda și privindu-ți trupul.Te ai pe tine mereu,indiferent de destin,tu n-ai să pleci din viață ta.Doar viață poate pleca din tine dacă vei lăsa mizeria să te stăpânească.
    Nu spun că nu ai prieteni!Însă..ei vin și pleacă,se întorc cândva dar tu..tu nu vrei asta,nu vrei nici măcar să asculți..vrei o lașitate..
    Duci în suflet tot ce îți lasă oamenii..aruncă-le,nu păstra nimic din ce ți-ar face rău pe timpul zilei..noaptea e plină de durere și atunci,în acea clipă adu-ți aminte că ți-ai jurat că îți ești prieten!

Prima lecție

  *-Știi când dispare iubirea?
       -Când suferi mult?Sau cu trecerea timpului?
       -Mai gândește-te!La tine când a dispărut?Sau când crezi că va dispărea?
       -Nu m-am gândit la asta..dar,cred că atunci când voi simți că cedez,că am suferit că nu mai pot..
       -Atunci..tu nu iubești,renunți.Iar eu am întrebat:când dispare,nu când renunți!
       -Dispare când nu mai vrei,când uiți...când ai trecut peste,când mergi mai departe.
       -Tu,vrei să îmi spui,acum că o iubire piere când întâlnești alta.
       -Așa cred..
       -Nu,dacă ai trecut mai departe,nu înseamnă că,trebuie să renunți din a iubi ceva ce ai avut..Și știi de ce spun asta?De ce tot încerc să te fac să te gândești?Să-mi dai un răspuns din inimă?
       -De unde știi atât?Și..nu,nu înțeleg unde vrei să ajungi.
       -Vreau să ajung în inima ta,să te fac să te eliberezi de ideile raționale,brute.
       -Atunci când dispare iubirea?Spune-mi tu...
       -Iubirea dispare când nu există.Pentru că  iubirea nu dispare,o poți uita pentru o clipă,o poți învălui în trecut,în ceață...dar o vei găsi acolo plină de praf..e la fel ca o carte pe care ai adorat-o,o uiți cândva dar te vei întoarce la ea,pentru a-ți mai aminti...
       -Atunci eu nu am iubit?!A fost doar o rătăcire..?
       -Asta numai tu știi...!
       -Am iubit!Dar am cedat...
       - Și încă ceva...Si sper sa notezi asta!

"Să iubeşti înseamnă să suferi. Pentru a evita suferinţa, trebuie să nu mai iubeşti. Dar în cazul ăsta, suferi pentru că nu iubeşti. Prin urmare, când iubeşti, suferi, când nu iubeşti, tot suferi, iar când suferi, suferi. Fericit eşti atunci când iubeşti. Aşadar, să fii fericit înseamnă să suferi, dar suferinţa te face nefericit. Deci, ca să fii nefericit, trebuie să iubeşti sau să iubeşti suferinţa sau să suferi de prea multă fericire."

Strigăt întunecat

                

    *Daca m-ai auzi, ţi-aş spune că amprentele noastre nu dispar din vieţile pe care le-am atins!*

  În pustiul nopții apropierea inevitabilă a amintirilor mă face să cred că vrei să vezi lacrimi curgând.
   Nu mai pot aștepta,pierd în lupta inexistentă a ființei mele,mă rătăcesc în gânduri și tot ce fac e să mă acuz,să mă detest..să urăsc tot și să iubesc cu o patimă acră nimicul.
   M-am săturat de zâmbete false,de lacrimi reale,de oameni mincinoși,de minciuni adevarate.M-am săturat să mă mint..La ce bun să vorbesc de mine,când nimănui nu îi păsa de acest "EU" cel reprezit.Și...dacă stau să mă gândesc de ce mi-ar păsa mie,de ce cred ei despre mine?!Recunosc...nu înțeleg părerea lor sacră la adresa ființei mele,nu înțeleg cum de eu,eu cea pe care toți o feresc de suferință,căci e un copil,eu...eu sunt cea ai cărui obraji nu se mai usucă,ale cărei mâini nu încetează să tremure,ai cărei ochi nu obosesc din a lăcrima..a cărei inimi nu asculta..și bate!Bate mai tare!
    S-au stins luminile!Nu văd nimic din ce mi-aș dori.Dar lumea e a mea...e un negru abisal,e locul unde poți să fi tu..chiar dacă EU nu știu ce sunt..eu mă caut..mă caut și nu mă găsesc...Dau mereu peste o naivă!
    Obtimismul nu mă va duce nicăieri,așa că îl arunc în cavou!
   -nu mai sper,
   -nu mai gândesc,
   -nu mai caut răspunsuri,
   -nu mai iert,
   -nu mai urăsc,
   -nu mai iubesc,
   -nu mai cred,
   -nu mai visez,
   -nu mai respir,
   -nu mai trăiesc,
   -nu mai simt,
   -nu mai sufăr,
   -nu mai înțeleg,
   -nu mai mor,
   -nu mai fac nimic din ce ar mulțumi pe ceilalți!
     Sunt ocupată să mă acuz și să mă condamn la milioane de dușuri reci pline de regrete...de regretul că sunt!
   Și știi de ce spun atât de multe mizerii?Pentru că asta simt!Simt că fericirea nu exita,că iubirea e o minciună,că existența e o silă...și că toate astea duc defapt la visul în doi!
    Iubirea există e departe..dar toți dăm peste această minciună...
Aberez..însă nu îți cer să mă înțelegi..îți cer să te înțelegi!