sâmbătă, 26 ianuarie 2013

Esențial

  Citim și zâmbim , citim și trăim ,citim și iubim , citim și învățam...învățam să trăim ,să zâmbim , să iubim și toate astea doar de la primul cuvat al unei cărți !

vineri, 18 ianuarie 2013

Obișnuiesc să...

   Obișnuiesc să mint în labirintul cuvintelor .
   Obișnuiesc să iert în detenția prezentului .
   Obișnuiesc să ascult în patima suferinței .
   Obișnuiesc să zâmbesc în mizeria zilelor .
   Obișnuiesc să sper în spatele cortinei .
   Obișnuiesc să mă prefac în prezența falsă.
   Obișnuiesc să plâng în replica vieții .
   Obișnuiesc să citesc în miezul nopții .
   Obișnuiesc să glumesc în plictiseala dimineții .
   Obișnuiesc să calmez în esența zbuciumului .
   Obișnuiesc să iubesc în lipsa de aer .
   Obișnuiesc să pulsez în calitatea cuvântului .
   Obișnuiesc să cred în locații incerte .
   Obișnuiesc să cad în vicii proprii .
   Obișnuiesc să evit în beciuri umede .
   Obișnuiesc să stau în carcase înălțătoare .
   Obișnuiesc să vorbesc în lumea zborului .
   Obișnuiesc să tac în visele neregulate .
   Obișnuiesc să privesc în pași goi .
   Obișnuiesc să gândesc în răul tandru.
   Obișnuiesc să cânt în momente inutile .
   Obișnuiesc să simt în sfârșirea atingerilor.
   Obișnuiesc să...exist în sadicul ființei .
 
  

luni, 14 ianuarie 2013

Ne-am pierdut

  
    Nu mai știu cum să te privesc că să-mi placi , nu știu cum să te mai privesc că să îți pot găsi sclipirea și să aflu unde e omul ce-l iubeam cândva mai mult decât pe mine...Ne apropiem cu păși calzi de sfârșit , e plăcut de sfâșietor. Mă cutremur la gândul că mâine e posibil să nu mă mai trezesc cu vorba ta caldă , dar mă alină gândul că nu ne mai torturam și n-or să-mi mai curgă lacrimi la nesfârșit iar tu nu te vei mai sili să-mi spui "fără tine sunt nimic , dar încep cu tine să fiu pustiu ".Nu-mi doresc să te pierd , dar am ajuns în acel punct în care simt eu că am tot , dar m-am pierdut pe mine...
    Mi-am promis că pe tine nu o să te mai alung ,iar acum ne ucidem flacăra pentru că ne-am rătăcit în nămeți..nu-s de vină amăgirile și nici pasiunile, nu e vina nimănui...poate doar a insomniilor și a orelor pierdute cu explicații .Și uite așa..mă cuprinde și teama..dacă am să uit de tine , dacă tu ai să uiți de mine?Dacă din mii de șoapte și mii de atingeri nu vom mai păstra nimic ?Dacă vom ajunge să spunem :eram fericiți , dar ...Dar nu vom avea explicații pentru "dar.." și ne vom arde propriile trăiri prin alte mângâieri..
    Nu știu cum să mai zâmbesc că să fii iar cutremurat și sclav al meu , nu ne-am rănit obișnuit ,nu ne-am jignit existențial...doar ne-am iubit spațial și am ajuns aici și acum când nu știm de ce..
    Știu că mi-ai lipsi , știu că te-aș plânge , știu că te-aș dori ,știu că..nu ne vom mai vorbi...
    Ne-am infectat iubite și am ajuns să ne pierdem tot mai puțin in iubirea ce o udam la despărțire !

miercuri, 9 ianuarie 2013

În singurătate


  Mi-ai spus să te caut când rămâi singur , mi-ai spus că o să mă cauți când rămân singură .Ți-am spus să nu mă cauți când rămâi singur , ți-am spus să nu mă cauți când rămân singură  , ți-am mai spus să nu mă cauți decât când simți cu adevărat nevoia ,dar nu-i vina mea că poate o să ajung mai singură și mai plină de un alt EL încât mă voi simți obligată să te alung , să te las să nu-mi ajungi la locul lui .
    Singurătatea e singura formă și singurul motiv care-l face pe om să se gândească la ce a avut , la oamenii din trecut sau chiar cei din prezent , uneori la persoane străine prinse în ochiul înșelăciunii .
    Singurătate nu-l face nobil , îl face doar sluga unor tentații de substituit.
   Așa se întâmplă și cu tine , când ești singur dai de ea , dai de mine , dar atunci noi nu mai dăm de tine , prea târziu deși...târziu nu mai e niciodată , târziu e doar când sună ceasul și-l izbești de pernă precum ai vrea să faci cu sentimentele ce-ți vin în cale agale. Târziu...nu-i niciodată când vine vorba de luciditate , asta inseamana să știi exact că vei obține pe vecie ce-ți dorești ,nu doar servirea singurătății .
    Explicații la momentul de singurătate nu avem , nu știm ,doar presupunem că e singurul moment ce-ți aduce agonie și extaz , plăcere și scârbă , detest...și poate în cele din urmă iubire .
    Dar..dacă ai rămâne singur și sigur de momentul de glorie al vieții , de triumful împlinirii la cine te-ai întoarce pentru a îi face loc în viața și in inima ta ?