Modificări

  Nu e ciudat cum fiecare părticică din noi e plină cu speranțe, cu goluri și cum fiecare secundă le adâncește în necunoscuta zare?
 Odată cu trecerea timplui îmi dau seamă că toate acestea au un puternic impact asupra mea și , în mod surprinzător ,amprenta lor mă oblinga la diferite constatări din urma cărora omul iese vinovat.
 Am considerat mereu că eu sunt cea blamată pentru ceea ce aleg să fiu . Ca orice tânără aflată în drumul spre devenire mă pierd ,uneori , în detalii , în ochi și inimi goale .Îmi spun mereu "nu știu ce vreau , dar știu ce nu vreau " .Ciudat ! Pentru că eu știu ce vreau ..și..știu și ce nu vreau .
  Adesea ,în lungile insomnii am găsit răspunsuri ce mă entuziasmau ;ieșeam mereu triumfătoare ,cu mâinile curate și cu sufletul lipsit de posibila povară a unui trecut cicatrizat . Atunci , în acele momente , descopeream că am de ales în a stagna sau a continua .Și ca oricare alt cunoscător de sine am ales mereu să continui ,chiar dacă nu știu unde se oprește ambiția ,bunătatea și ,de ce nu , chiar viața .
 Recunosc că urăsc momentele detașării ;dar le accept ,așa cum accept schimbările timpului .Peste clipele de ieri ,răsar cele de azi..iar eu , rămân aceeași din lungile insomnii și scurtele dimineți .Poate pentru că am încetat să caut , am început să găsesc..să mă găsesc în același joc , în același cerc ;partea glorioasă e coroana pe care o port fără termen de grație.
 

Jocul prizonierului

     Am cutreierat atâtea suflete încât am ajuns să mă întreb dacă oare al meu a rămas intact. E ciudat cum fiecare moment de tăcere se termină într-un început de haos; am atât de multe ecouri inserate în minte ,atât de multe voci uitate în suspine ,atât de multe povești păstrate în suflet încât ,uneori , par toate trăite de mine. Aș putea scrie scenarii ,însă toate vor fi percepute ,precum clișee ale unor prizonieri de fericire.
    Prizonier de fericire..știi când te transformi în unul ?Atunci când uiți să lași lucrurile ,amintirile ,oamenii ,sentimentele..când uiți să lași totul liber ! Aș asemăna un prizonier de fericire cu un sclav al trecutului , sau cu un oricare el...sau oricare ea ,ce transfigurează restul zilelor în căutări fără sfârșit ; aș merge până acolo încât aș spune cu ochii triști și goi EU SUNT UN PRIZONIER ! Unul ce caută mereu frumosul , bunul și angelicul ,dar tot unul care iubește demonicul .
Pare a fi un joc nesfârșit ce primește gratii de porțelan ,e un joc cu capcane delicioase ,cu tot ce ai și mai vrei ,cu tot ce nu ai și visezi...e un joc cu tine ,cu trecut și viitor .Nimeni nu știe când începe sau când se termină , însă prizonierul știe că e aici !
Am atins atâtea lacrimi încât am uitat să le spun numele , însă nu am uitat să le alin fără să le judec ,n-am omis partea în care ele duceau spre joc și ,inevitabil , un alt prizonier. 
  E ușor în final când zidurile se clatină , când oamenii continuă să rămână idiferent de cât rău le-ai făcut ,indiferent de captivitatea în jocul prizonierului .