Ai ajuns mai târziu în seara asta , dar nu e o problemă . Știi că eu te aștept aici în așternutul moale . M-am răzvrătit contra somnului , l-am alungat cu aceeași tandrețe cu care te primesc . Îmi pare că ultimele secunde sunt așa de lungi , că ultima zi e apocalipsa .
Și stau , stau și te aștept . Îmi imaginez cum îți voi sări în brațe , cum te voi privi , cum îmi vei spune șoapte calde , vom visa împreună la un prezent de viitor .
Îmi imaginez o clipă de iubire..o secundă la care tânjesc de mică , la eternitate ce mă va ajuta să scap.
Leșin cu iluzia zâmbetului de copil , ucid tandrețea de înțelegere , renasc sentimentul de ură. M-am lăsat condusă , am lăsat acele să-mi intre-n trup și să îmi străpungă fiecare parte a minții...Uitându-mă pe mine ! Am fost moartă de multe ori , nu mă puteam concentra decât pe visul fericirii așa cum nu îmi e prezentat de ceilalți , așa cum doar eu îl știu face pentru mine și tine .
Adorm mereu la ține în brațe !
Te privesc cum înfrunți Soarele , luna , stelele , arșița , vântul , ploaia , viscolul , neua doar să ajungi la mine . Să îmi ștergi lacrima , să îmi surprinzi zâmbetul la infinit . Chiar dacă o lumea întreagă ne desparte , noi ne întâlnim pe cărarea din ocean, unde Soarele roșește de sentimentele noastre .
Dincolo de nori , e casa noastră , nu are pereți , nici podea și nici tavan , are oameni ce sacrifică totul pentru clasica ecuație de 1+1=2 !Ca mai apoi să se cotopeasca într-un singur suflet.
Așteptarea asta mă seacă de puteri .Am răbdarea suficientă în ceea ce privește ziua ce va veni pentru mine , căci recunosc: nu mai pot suporta nimic , am nimic și pe nimeni ..nici pe mine nu mă mai am , mă scârbește propria-mi fiint , dar asta e deja ceva obișnuit atât ție cât și mie .Doar știi , m-am destăinuit ție nopți negre și zile albe , de luni până luni , din aprilie până în aprilie .Acum nu mai ascund nimic de tine ...
Dar , să revin !
Rămăsesem în cameră așteptându-l ca în fiecare seară , nu ajunge mereu la timp însă , asta nu mă ingrijoreaza ci mă ucide direct ! Nu mă mulțumesc cu nici un statut , din această cauză relația noastră se rezumă doar la o privire aruncată în neștiință și la câte un cuvânt imprudent . Stăm și ne privim , nu îndrăznesc să pătrund în minea lui deși , el s-a instalat în toată ființă mea eu nu am curajul necesar să îi încălzesc chipul și să îi iubesc inima rece . Aș vrea să mai stai , un ceas , o clipă ...stai cât vrei tu . Nu te mai gândi că mă vei răni , au făcut-o alții înaintea ta de multe ori ,nu ai cum să mă rănești mai mult decât ei..Trăiesc prin tine , dar la fel pot trăi și fără tine axându-mă pe un ecou al nebuniei din amor .
Uneori adorm singură , nu ajunge în unele seri prelunginte în ani .Vine doar când își aduce aminte că m-a lăsat dezvelită de teama pieirii . Când e departe îl visez , când îl am lângă mine îl detest , nu îmi mai pot spune furia prin vorbe dulci ci doar prin săruturi sadice .
Dialogurile noastre încep calm , sfârșesc înainte de a începe .Ajungând la concluzia că nici unul dintre noi nu e ceea ce are nevoie celălalt..cel puțin nu în momentul de față . Spunem că vom mai crește , că vom caută alte și alte senzații , că vom saruta fără noimă dar..ne vom întoarce la celălalt implorând spălarea rănilor în apa clocotită de durere.
Crezi că ne amăgim ?
Așa spun și eu ! Amăgirea e defapt hrana oamenilor aflați în delir , se amăgesc puțin pentru confort , se obișnuiesc cu asta și nu vor să mai iasă din amăgire .Orice lucru tratat în neștiință devine dependență .
Mă gândeam uneori cum aș putea aprinde o țigare , cum aș da shot după shot !Dar nu știu să fumez , fumul e mult prea slab pentru plămânii mei , iar băutura e mult prea tare pentru picioarele mele. Știi?Ar fi amuzant să te sun intoxicată cu alcool .Ce ți-aș putea spune ? :
-Hei! Tu omule , cât mai ai de gând să mă lași așa? Crezi că eu sunt marioneta ta , crezi că sunt singura femeie care poate să sufere , du-te și caută altele..M-am săturat de tine ! Mă crezi atât de proastă încât să iert la nesfârșit , bunătatea mea e cauza am spus mereu .Băiete tu ești mai orb decât chirorul , mai mut decât surdul și mai surd decât mutul .Du-te și lasă-mă !Pot să trăiesc și fără tine ! În fond nu ești nimic mai mult decât un maidanez ce se agăță de o pungă sărmană și nu se lasă până nu o distruge complet, fără rost.Știi ce ? Să mori ! Caută-mă când nu mai exiști pentru că de azi ești sfârșit .
Tragic ! Beția mea ar fi singurul moment de luciditate . ...Aș putea fi violentă dar , tu calm îmi vei spune :
-E târziu , mâine putem vorbi relaxat . Povestea nu s-a terminat , balaurul încă roade la covirgi și sperie rândunelele.
