Modificări

  Nu e ciudat cum fiecare părticică din noi e plină cu speranțe, cu goluri și cum fiecare secundă le adâncește în necunoscuta zare?
 Odată cu trecerea timplui îmi dau seamă că toate acestea au un puternic impact asupra mea și , în mod surprinzător ,amprenta lor mă oblinga la diferite constatări din urma cărora omul iese vinovat.
 Am considerat mereu că eu sunt cea blamată pentru ceea ce aleg să fiu . Ca orice tânără aflată în drumul spre devenire mă pierd ,uneori , în detalii , în ochi și inimi goale .Îmi spun mereu "nu știu ce vreau , dar știu ce nu vreau " .Ciudat ! Pentru că eu știu ce vreau ..și..știu și ce nu vreau .
  Adesea ,în lungile insomnii am găsit răspunsuri ce mă entuziasmau ;ieșeam mereu triumfătoare ,cu mâinile curate și cu sufletul lipsit de posibila povară a unui trecut cicatrizat . Atunci , în acele momente , descopeream că am de ales în a stagna sau a continua .Și ca oricare alt cunoscător de sine am ales mereu să continui ,chiar dacă nu știu unde se oprește ambiția ,bunătatea și ,de ce nu , chiar viața .
 Recunosc că urăsc momentele detașării ;dar le accept ,așa cum accept schimbările timpului .Peste clipele de ieri ,răsar cele de azi..iar eu , rămân aceeași din lungile insomnii și scurtele dimineți .Poate pentru că am încetat să caut , am început să găsesc..să mă găsesc în același joc , în același cerc ;partea glorioasă e coroana pe care o port fără termen de grație.
 

Jocul prizonierului

     Am cutreierat atâtea suflete încât am ajuns să mă întreb dacă oare al meu a rămas intact. E ciudat cum fiecare moment de tăcere se termină într-un început de haos; am atât de multe ecouri inserate în minte ,atât de multe voci uitate în suspine ,atât de multe povești păstrate în suflet încât ,uneori , par toate trăite de mine. Aș putea scrie scenarii ,însă toate vor fi percepute ,precum clișee ale unor prizonieri de fericire.
    Prizonier de fericire..știi când te transformi în unul ?Atunci când uiți să lași lucrurile ,amintirile ,oamenii ,sentimentele..când uiți să lași totul liber ! Aș asemăna un prizonier de fericire cu un sclav al trecutului , sau cu un oricare el...sau oricare ea ,ce transfigurează restul zilelor în căutări fără sfârșit ; aș merge până acolo încât aș spune cu ochii triști și goi EU SUNT UN PRIZONIER ! Unul ce caută mereu frumosul , bunul și angelicul ,dar tot unul care iubește demonicul .
Pare a fi un joc nesfârșit ce primește gratii de porțelan ,e un joc cu capcane delicioase ,cu tot ce ai și mai vrei ,cu tot ce nu ai și visezi...e un joc cu tine ,cu trecut și viitor .Nimeni nu știe când începe sau când se termină , însă prizonierul știe că e aici !
Am atins atâtea lacrimi încât am uitat să le spun numele , însă nu am uitat să le alin fără să le judec ,n-am omis partea în care ele duceau spre joc și ,inevitabil , un alt prizonier. 
  E ușor în final când zidurile se clatină , când oamenii continuă să rămână idiferent de cât rău le-ai făcut ,indiferent de captivitatea în jocul prizonierului .

Joaca răspunsurilor

 -Nu te-am mai văzut de ceva vreme parcă ți-am simțit lipsa , ceva din interiorul meu vroia să știe dacă ești bine.
 -Sunt bine acum ,am fost plecat doar puțin în realitate.Mă săturasem să simt împingerea spre trezire și am hotarat să încerc să renunț la a mai căuta.
 -Te-ai intors la fel ca până acum , ești neschimbat .
 -De ce crezi asta?
 -Mereu eviți răspunsul concret , preferi să mă amăgești ca un hoț de cuvinte ce ești .
 -Mereu încerc să te fac pe tine să vezi mai mult , aici e diferența între mine și tine.Tu vrei răspunsuri concrete ,iar eu sunt obișnuit să domnesc peste înțelesurile cuvintelor ,căci vezi tu sunt responsabil doar pentru ce spun ,nu-mi asum ceea ce tu înțelegi.
 -E un fel de joc anost .Dar spune-mi ce s-a întâmplat cât ai fost plecat..mi-e dor să te ascult , mi-e dor să-mi vorbești.
 -Plecarea a fost fără inimă , știi și tu cum sunt eu uneori , am hotarat la acea vreme să-mi las inima acasă ,să nu o mai expun la pericole , să o las liberă și liniștită ,să nu o mai oblig la mii de scenarii , scuze .A fost primul moment când am realizat că inima mea își revenise , nu mai avea nici o urmă de rană , era ca o pătură pufoasă gata scoasă de la spălat , abia așteptă să fie învelișul cuiva.
 -Spui doar vorbe mari și frumoase .Știi bine că în realitate nimeni nu se lasă consolat așa , poate doar amăgit..
 -Am avut prea multe insomnii , ești încă un copil la suprafață .Oricât de mult te-aș scufunda în adâncimea mea , tot nu vei izbuti ...trebuie să te auzi pe tine .Acum tu te hrănești cu poveștile mele , nu mă înțelege greșit,căci nu te subestimez sub nici o formă ,în momentul asta tu doar te alimentezi din durerea mea ,crezând că așa vei știi ce e de făcut .Dar orice om simte și se raportează diferit la propriul conținut psihologic și dacă acum ești însetat după povești ,abia după ce îți vei trăi propria patimă te vei înălța dincolo de orice limită.
 -Începi să devi unul dintre ei ,nu te plac așa..
 -Mă iubești !Asta înseamnă că îmi permit dezechilibrul ce te face să spui din prea multă infantilitate : "nu te plac așa " și în același timp , îmi asum riscul de a te declara dezamăgită de mine .Doar față de un om pe care îl iubești poți fi tu însuți , iar tu față de mine ești întreagă..tocmai mi-ai demonstrat asta prin clasificarea unanimă .
 -Te joci cu maturizarea mea .Nu te înțeleg, nu mă lași să te cunosc...sunt sigură că trecutul tău ascunde ceea ce ești acum .Poate sunt un copil la suprafață , dar nu mă înșel niciodată!
 -Ai dreptate !Nu te înșeli ,tu înșeli !
 -Ce crezi că faci ?Oprește-te , nu am venit aici ca să ascult abateri .Am venit să te găsesc...
 -Mă joc cu răspunsurile .Ești atât de frumoasă când te rupi de roboții din jur urmându-mă .Ai răbdare copilul meu , dacă știi ce întrebări să pui vei afla răspunsurile.Nu uita ! Dacă vrei răspunsuri asigură-te că ai pus întrebările corect.
 -Promiți că nu ai să minți ?
 -Pot doar să încerc să nu te fac să pleci  și o să fac asta fără să îți promit ceva .Acum hai să lăsăm liniștea nopții să ne fure ..

Întoarcerea

  Același decor ascuns după alte mii și mii de gânduri ,același fudal ghibusit după alte mii și mii de culori , același sonor ocrotit de alte mii și mii de șoapte...același om răpus după alte mii și mii de prăbușiri și ridicări .
 Mi se pare stradiu cum după atâta timp de tăcere ,timp în care să-ți spun sincer am fost într-o cușcă a propriei regăsiri ,am izbutit abia acum în a-mi aduce aminte cine sunt , ce fac , ce însemn și...ce caut .Așadar, îți aduci aminte de mine ?Am încercat în multe nopți și zile lungi să te fac să mă examinezi , doar că mereu uitam esențialul ,tu cunoști doar atât cât te las să vezi .Știi, e o minciună să pretinzi că cineva te cunoaște așa cum tu crezi , căci , în fond , ne camuflăm treptat și iluzoriu; crezând că așa egoul  va zâmbi mulțumit și orgolios.
  O să consider asta o nouă șansă de refacere a unei prime impresii .O să îți spun că am o privire seacă și banală ,o să te asigur că am o mână rece și aspră ,o să te previn că am o inimă caldă și puternică .
 Dar suficient cu vorba despre ce am , știu ! Aștepți să-ți povestesc o parte din mine , o parte din ceea ce azi înseamnă "anii ce au trecut " .O să fac și asta , doar că mai lent ...am același gol pierdut în așternut ,precum cercelul hazliu ce se odihnea departe de urechea mea .
  Nu sunt puține momentele în care eșecurile ți se păr blesteme ,iar în acele clipe de reper inexistent te refugiezi în singura canapea ce nu te ceartă : în foc .Arzi mocnit , nu te aude , nu te vede ,nu te simte nimeni și ești mulțumit , îți faci promisiuni ,culminând cu ideea că nu poți lăsa urme acolo unde nici măcar nu ai fost .Asta este golul , incapacitatea de înțelegere .Și nu mă refer doar la tine , mă refer la tot .
  M-am grăbit într-o lume străină în care inexistența unei suferințe mă făcea să o caut sub orice formă , așa că...am încercat să o aflu în ceea ce visezi .În iubire . Ah ,totul se leagă de acest absolut ce poartă atâtea crucii. Ți-ai văzut crucea?Sunt sigură , acest orgoliu proaspăt de supremație mă face să domnesc peste răspunsuri ,dar să revin la ceea ce căutăm . A da, la suferință , la iubire ..Cu riscul de a fi etichetată , îți spun că sunt noțiuni vagi , pe care nimeni niciodată nu le-a deținut complet .Suferința și iubirea sunt asemeni ploilor de august , când crezi că ajung la final  îmbracă o altă formă ,sunt spirite ale propriei conștiințe ce încearcă să-și găsească un rol .
  Ce mod sublim de perspectivă !Straniu cum schimbările anotimpului rămân în mintea ta ca repere din anii ce au trecut .Sunt în clipa în care , căzută pe ,sau pe lângă idei , am realizat o creștere abruptă ;o înaintare și o radicală rupere de origine .2014 , sumbru an ,pare că e o fantomă și o scuză în același timp...Scuza formei fără oprire .
  M-am întors acolo , ca să pot pleca de aici ...din tine,căci din mine nu mai pot și nu mai vreau să fug.