Nimic nou

  Numai vreau sa fiu mintita!
Poate ti se pare ca sunt în stare sa uit ca am fost călcata în picioare,sa sper cînd numai am cum..sa visez cînd sunt la pămînt!Însă,îţi spun sincer numai pot!numai vreau!
  Dacă crezi ca asta mă ajuta,sa ştii ca nu!Din contra mă face sa-mi dau seama ca nu am nimic bun!Si ca nu am cum sa fiu un om normal..căci iluziile ce mi-au fost date mă resping si,nu pot sa mai stau aici..am nevoie sa cresc, nu prin minciuni si flase promisiuni..!!!!!

Senzaţii

  M-am sacrificat în numele binelui!
  M-am uitat pe mine!
  M-am îndepărtat de tot..!
  M-am călăuzit pe un drum solitar..!
  M-am schimbat treptat..!
     Dar mereu mă întorc de unde am plecat!

                      Senzaţiile se prind mereu de mine,fac tot ce-mi sta în putinţă sa le înving,sa ies neclintită,sa nu-mi atingă nimic mintea si sufletul...Însă,nu e asa cum vrei..e asa cum e!Iar pentru asta plătesc,plătesc cu preţul pierzaniei,îmi asum riscuri colosale.Ştiu ca îmi voi pierde mintea..ştiu ca intr-o zi..mă voi întreba la ce bun?!Dacă eu nu am reuşit sa fac din mine decît un pion al senzatiilor?!

Incertitudine

  M-as putea învăţa cu ironia de zi cu zi,însă nu as putea sa o accept deşi tind spre a spune DA în favoarea binelui de zi cu zi..Tind spre contrariul inimii mele,tind defapt spre o lume incertă în care nici măcar eu numai fac fata..
  Îmi e groaza de viitor..îmi e teamă sa nu fiu dezamagita de propria-mi fiinţă,as putea oare eu sa mă fac sa sufar fără ca măcar sa mă mai pot reabilita cîndva?M-as putea imbarbata numai cu vise..însă am nevoie de ceva mai mult..Sunt om..iar asta mă face sa spun ca nu am încredere în nimic..nu am certitudinea ca mîine îmi va fi bine..nu am nici măcar iluzia de împlinire...nu am nimic!!
    Plec si mă întorc!Mă ingrozesc cînd ştiu ca voi pleca..ca va trebui sa fiu EU stapana acestei minţi nelinistite,acestei inimi zdrobite,timorate..acestui trup obosit..si totuşi..voi putea sa fac tot ce vreau?Cum sa îmi renunţ la gîndul de a fi fericită zi de zi..sa fiu mai aproape de steaua mea..Cum sa fac sa mă multumesc pe mine ca mai apoi sa te obţin pe tine?

Paşi necunoscuţi

  Sunt atît de confuză..nu pot sa te disting din sute de pasi,nu-ti mai ştiu glasul,pasul,bătaia inimii..numai ştiu nimic..de tine..Am reuşit în cele din urma sa fac rost de o scara.Sa cobor din nou cu paşii pe pămînt,sa simt caldura asasina a realităţii,si am coborît..numai sunt în fruntea viselor zdrobite,sunt si eu acum aici..aici printre pasi de străini,chiar si printre ai tai..
  Am reuşit sa scap de o povară ce mi-o credeam călău,am reuşit sa mă ridic..sau mai bine zis am reuşit sa scap de tine!De ceea ce numeam eu suferinţă îmbibata în stropi de iubire..
  Dar cu toate astea nu pot sa nu îţi spun mereu..la ceasul zorilor,sa te întreb prin minţile adormite ale victimelor..dacă te-a durut,dacă ti-a pasat..?!

Indicaţii stupide

   Si..uite ca am fost din nou răscolita de o stupidă melodie..si de stupide sentimente.Cum poţi sa uiti un om?Cum de învie mereu prin indicaţii stupide ce te fac sa zaci,sa suporţi chinurile remuscarilor..si plîngi,si speri,si vrei...DAR nu poţi sa faci nimic!Si totuşi..cum fac sa uit?Sa uit tot ce vreau,sa pastrez doar memoria Ta ca pe un lucru vag dintr-un trecut abuziv de NIMIC..
  Am impresia ca nu vreau sa găsesc răspunsuri la tot ce tine de întrebările cu...CUM FAC?Ei bine..nu voi face nimic,nimic din ce as putea..căci nu voi reuşi..sau da voi reuşi..însă de ce sa o fac?!Doar ca sa demonstrez ca pot?Pot!Iar tu ştii cel mai bine asta..căci amîndoi am plîns pentru tot,dar se pare ca nu si împreuna ne-am întors..e cert ne-am pierdut în noaptea de iulie cînd pustiul mi-a ademenit trupul..
    Si totuşi...dacă învălmaşeală gandurilor mele te vor asalta..anunţa-mă!O voi face si eu!

Suflet nou

  E atît de frumos..cum un suflet se naşte ,cum spera,cum se lupta pentru a se ridica..pentru a putea sa-ti spună peste ani:-mami te iubesc!
As putea spune acum multe..as putea spune cum un copil e o raza de lumina,de iubire,de speranta..de tot ce e mai bun,însă nu o voi face;căci asta ştii si tu,sau dacă nu..vei afla!!Mă voi rezuma la un singur suflet ce a răsărit printre noi luni,si va înflori zi de zi pentru a va bucura pe voi si pe noi.
  Simina!De azi vei fi unica prinţesă din castelul pe care tocmai încep ai tai părinţi sa-l cladeasca.E un castel obişnuit,dar unic prin amploarea de sentimente si căldură maternă de care beneficiezi..
  Sunt conştientă ca ne vei fura inimile cu chipul si gingaşia ta!Indiferent de cat de pustiu va fi drumul către tine,vom găsi mereu o carare pavata cu înţelegere!
Acum..sigur priveşti tot cu o uşoară neincredere,căci esti intr-o lume prea mica pentru imaginatia ta ce tocmai va începe sa erupa,asa ca..draga noastră sa nu îţi fie teamă noi suntem aici pentru tine!
                                      Eu îţi doresc ca cresti mare si frumoasă,voioasă si sănătoasa,iubită si respectată..si sa ai tot ce doreşti!

Din nou

  Am obosit!Sunt plitisita de anotimpuri frumoase si clipe însorite..pretindem ca e perfect,însă..e jalnic de patetic!
Mă simt împlinita doar la gîndul ca e toamna!Si deşi simt durere pe care nu o mai pot suporta sunt bine..mă simt bine..pentru ca am ocazia sa-mi dresez mintea,sa o fac sa spere pana cînd vor veni deveni o alta victimă a destinului..

  E miraculos cum toamna îşi pune amprenta pe sufletul si mintea mea,cum creeaza un ansamblu în mine făcîndu-mă sa mă simt bine..As putea spune ca e un alt anotimp în care eu visez..visez vise DAR nu..e anotimpul în care spun stop viselor si mă întorc la mine..indiferent de trecut..mă întorc azi pentru a putea sta maine aici..
  Mîine îmi va fi bine,căci..va fi toamna iar eu voi continua sa fac ordine intr-o minte naluca..