Simt ceva ciudat ce nu îmi dă pace de câteva zile .Am încercat să răzbesc în adevăr .Se instalează în sufletul meu .Și-a adus mobila cu el .M-a umplut de kitsch.Am vrut să ajut , să șterg praful .Dar s-a opus.Am inistat , mi-am adus aminte de spusele mamei :dacă vrei să ajuți , ajută , nu aștepta să ți se ceară ! Cu cine încerc eu să fiu amabilă ?Cu infractorul ce-mi acoperă casa cu drapeii negre și perdele corai , cu statuete din porțelan ?Cine e și ce vrea de la mine ?Îl las să își urmeze activitatea de gospodină casnică .Mă așez pe unul din scaunele aduse și răsfoiesc sutele de sertare .Mi-a plăcut întotdeauna să culeg rămășițe din sertarele ce ascund personalitatea lumii ,mă face să vibrez , să uit de proprile mele griji și să-mi imaginez povești...Până la urmă , nimic nu e mai palpitant decât locul interzis , nimic nu e mai pur și mai nocis decât secretul .Intrusul îmi aduce o cană de ceai de tei , parcă știe cât de mult mă liniștește și se așează lângă mine .Apucă să-l văd are ochii negri și brațe puternice ,nu-mi lasă privirea să-i întâlnească casa ,mă prefac că nu înțeleg nimic ,dar stai..chiar nu înțeleg .Iau o înghițitură de ceai , e fără zahăr .E bun .
Sertarele , am revenit la ele ,unele sunt triste , altele parcă ar vrea să cânte , altele să fugă..iar cele mai cuminți să fie deschise .Rămân gândindu-mă cu care să încep ,intrusul mă privește stânjenit , dar îmi întinde mână , îi simt iar atingerea fermă și umerii lați împingându-mă ,își poartă degetele peste mine , până ajunge în dreptul unui sertar negru .Are picate floricele , e ca o pajiște în ploaie .
Îl deschid , mirosul înțepător de umezeală , de vechi mi-a ajuns până în călcâie , am luat o felie puternică de aer și am continuat să trag de sertar până când mi-a aterizat în poală .L-am privit , a fost prima data când m-a lăsat să-i întâlnesc privirea ,m-a sfidat și m-am întors la sertarul care îmi pătase rochia albă .Sunt mii de plicuri cu puține cuvinte , sunt pierdute de vânt și furtuni mă gândesc , dar încă de la început am conștientizat că sunt scrisori , scrisori cu palide cuvinte .Prefer să încep cu cea care a aterizat în zborul lin pe podea .
" - Te-am întâlnit .Te-am căutat îndelung ,nu știu cum și cui să îi mulțumesc că mi-ai ieșit în cale .Nu știi nimic despre mine .Nu mă grăbesc .O să afli treptat .Acum vreau să știi doar că sunt un malefic , nimic nu-mi iese bine , nu știu să spun cuvinte frumoase , nu știu să fac promisiuni , dar știu să mă țin de ele .Obișnuiesc să fac doar ce-mi place , nu o să te obosești să îmi explici ..pentru că tu îmi plăci !Și o să fac doar să fie bine , iar asta nu e o promisiune...e un adevăr !
Acum te las să mai cauți prin sertare , o să găsești câte o părticică din mine , căci am pierdut cândva dragoste ..iar pierderea ei a fost grea , însă nu mai grea decât găsirea ta ."
Am pus scrisoarea pe marginea scaunului , m-am întors să-l privesc .
Finalul epic dăinuie iar ochiul liric mistuie .E un intrus , nu am de gând să îl văd altfel , dar e intrusul ce și-a lipit garsoniera de apartamentul meu, e cel ce va rămâne , pentru că e suficient de inteligent încât știe că trebuie să aștepte până când sertarul meu se va deschide și-i va arată scrisoarea pe care ce ascunde cuvintele : "te las să faci ce vrei din mine ,nu îmi e teamă ,știu că tu...tu ești prima și ultima oprire către Rai ."
