Regăsire

               Te simt aici,lîngă inima mea,
               Dar nu..sunt înconjurată de o lume prea rea!

               Ea nu vrea sa ne lase,
               Se opune iubirii noastre!
               Tu eşti prea departe sa mă mai auzi...
               Tu,începi sa fi în inima mea!

Balon de săpun

  Sunt zdrobita de tot ce înseamnă vorba..sunt sfîşiata de forma cuvintelor,de încărcătura lor...sunt eu..sunt naiva de ieri...parcă azi sunt o naivă plecată!
  Stau si privesc cum Soarele începe sa-si elibereze victimele prinse în captivitate la început.
 Azi mă opreşte ceva din a spune:"Sunt fericită",mă opreşte dezamăgirea gîndului meu asasin.Azi mă simt din nou obligată sa-mi reamintesc cine sunt..sa-mi amintesc ca sunt sufletul pierdut în vorbe!As pune ca azi sunt doar vorbe goale..însă!Azi e dezamăgirea..sunt dezamagita de mine!De faptul ca îmi fur fericirea,ca nu îndrăznesc sa o am pe deplin..ca îmi e teamă sa te las pe tine sa conduci spre mine!Si ştii?Sunt dezamagita de noi...

  Azi Universul meu e un balon de săpun!

Roluri

  Ştii?!Povestile încep si se termina mereu diferit,se schimba cursul lor de la o filă la alta însă..toate par a duce pe acelaşi drum.Nu îmi dau seama dacă drumul e bun..e crud însă,îl simţi?Atingerea ta pare o lovitură dura ce ar strica întreaga menire a personajelor.Tu însăşi eşti o brută din afişul vieţii,eşti un animal!Te uiti în oglindă si vezi asta dar..îi vezi pe ei,îţi vezi personajele si iar vrei sa atingi;sa atingi orice..chiar si o bucata de piatra,ai fi dispus sa o iei,sa o cureţi..sa o iubeşti si asta doar ca sa îţi schimbi rolul.
  Nu îţi ai tu vina!O au altii,si o ştii si tu..însă cum sa nu fie totul clar cînd vezi ca aripile ti se frang chiar cînd le înaltai.Eşti copil!Te ascunzi printre şoapte..si îti e teamă de ce ai putea face..căci vezi?În final prinţul rămîne cu fata împăratului..iar tu?Tu rămîi cel acuzat de sfarsitul scenariului..

Dialog spre infinit

  Mă aşez comod în patul meu,si încep sa mă gandesc!Încep sa uit de tot,mă întorc din nou spre mine..încep sa mă găsesc sau..vreau sa încep sa mă găsesc!

  Am uitat de mine,si o sa mai uit,nu mă deranjează;însă,mă deranjează cînd voi uitaţi de mine!Mă simt secată de pustiul ce mă invadeaza!Totuşi,ideile mele au plecat,încep sa se ascundă în mine..însă sunt departe de trupul meu.
  Mă aşez din nou,de data aceasta intr-un cadru restrîns:eu în fata unei oglinzi!Începe crudul adevăr,sadic de putere..DAR..începe nimicul pe care l-am pierdut!
  -Ai greşit!Greşeşti mereu,de ce nu pleci?De ce nu te accepti?De ce nu taci?De ce nu fugi de tot?De ce?!
  -Pentru ca nu ştiu!Nu ştiu dacă mîine,lumea asta îmi va mai spune ceva,nu ştiu dacă sunetul tăcut de la stingerea felinarului va mai spune ceva,nu ştiu de ce!!!Nu ştiu de ce nu pot sa plec!
  -Poate nu vrei sa pleci!
  -Dar ce vreau?Vreau sa stau dar sa plec,vreau sa plec dar sa stau..vreau..nu vreau nimic,îmi e teamă sa îmi doresc mai mult!
  -Îţi e teamă de tine!Nu de ce ai putea obţine,ştii bine ca tu eşti mai mult decît ce vezi aici!
  -Da sunt mai mult!Dar cine vede asta?O vad eu cînd sunt cu mine!O vezi tu,cînd eşti copleşit de mine!..
  -Am obosit sa te ascult iar tu,tu ai obosit sa fii pierdută!
    Nu mă pot ascunde de asta,nu îmi pot sigila cuibul,însă îl pot distruge!Pot face orice pentru orice as vrea nu voi face!Nu voi face nimic din ce nu vreau,căci..mai tîrziu as putea vrea!

O luna

    S-a amestecat printre noi,si-a pus zambetul printre inimile noastre,si-a imprimat chipul in noi!A crescut si va mai creşte!Dar azi,azi e prima ei aniversare..azi totul începe sa ia o forma,azi e totul!
  Suntem,toţi,cuprinsi de ziua cînd o vom vedea,cînd o vom strînge în braţe si o vom lasă sa ne fure inimile cu frumuseţea ei!O ştim prea puţin si totuşi ştim atît de multe..eu ştiu!E frumoasă si voioasă!
  Copilul are însăşi datoria de a te face fericit,el însăşi e un îndelung prilej pentru iertare si bucurie..Iar ea,Daria,asta face;scoate din noi ce e mai bun.
  Azi cerul parcă-i mai senin iar soarele luceste mai tare,azi noi toţi îti spunem:la mulţi ani,sa ne bucuri zi de zi!

Zbor lent

   Nu am cuvinte acum,sunt pur si simplu prinsă în basmul ce-l visam,Nu mă pot ascunde nici de data asta de frica,e aici lînga mine,îmi ia din putere.Si totuşi o sa fiu acolo!Nu o las sa-mi fure visul din nou,e puţin ce îmi doresc..însă,e posibil ca puţinul sa-mi zdruncine din nou cufarul secretelor,si sa rămîn captivă într-un Univers străin..în acelaşi Univers din care am ieşit..
  Ştiu ca poate intr-o zi nu o sa mai fie aici,ştiu ca de jos ea mă ridica ea,frica,e impulsul meu!Cu ea pot sa te descopăr!Cu ea pot sa fug atunci cînd inima îmi va sopti ca plînge!
  Nu vreau sa spun mult,nimicul meu încep sa se întoarcă la mine!Vino lent,dar rapid!