Paradoxul clipei

  Soarele începe sa se ascundă printre norii încovoiati;vîntul începe sa bată cu putere iar oamenii încep sa fugă,încep sa se retragă în cuibul viespilor.Începe ceva nou,începe acel ceva ce-l aşteptam,ca si acum ar trebui sa plece..începe acelaşi joc din acelaşi univers palpabil!
  La 16 ani,visele nu au limite,sunt neastamparate,fac din mine o victimă vulnerabilă.La 16 ani visez,sper..sper sa mă regasesc în oricare zi din oricare săptămîna,vreau sa fiu un om simplu fără atîtea idei macabre de viitor halucinant.Îmi vreau acum pierzania înapoi...o vreau aici si o vreau acum!
  Acum înţeleg,nu prea am de ales...poate doar sa privesc cum tu,timp,grăbit alergi.Sa privesc cum vi si pleci,cum mă laşi mereu aici apăsată de gandurile mele,gînduri ce îşi vor dreptul la viaţa..si-si vor viaţa prin tine!Fumegand de plăcerea asurzitoare a nimicului pierdut!Iar eu mă pierd în zare..si ce dacă mă doare?!?Mă arunc în lume si sper..sper la ziua gîndului trimfator cînd eu voi fi cineva prin ochii mei!Si totuşi...acum am o problema cu tine!Tu!Timpule!Eşti prea rapid..iar eu nu îţi pot face fata,îmi furi visul în care EI mă iubeau!Îmi furi clipa în care eu cresteam..iar acum îmi farami si bucata de viitor dorit!Pleacă azi..dar mîine vino,te rog...,asta îţi zic mereu..ştii?Sunt departe de gîndul de a-ti face rău!Sunt departe chiar si de ultima zi a anului..sunt încă acolo!Mă vezi?Hai fi serios!Uita-te mai bine!Sunt agatata de marginea scaunului cu privirea spre geam..si clipesc...si îmi amintesc..ca am un gust ciudat...si mai am un gol..dar mă vezi acum?Sunt în urma ta!!Iar tu mă indrumi spre mine!Hai timpuleee,ajuta-mă!Nu-i lăsa sa-mi ia tot!Adu-ti aminte ca sunt sufletul dominat de vise!Ajuta-mă...Promite-mi ca la bătaia ceasului,la prima bătaie a zilei ratacite de ianuarie,mă voi găsi!Promite-mi ca tu,timp,vei fi bun cu mine,promite-mi ca tu,an nou,îmi vei aduce nu doar bucurii însă adu-mi de ar fi sa sufar o suferinţă înecata în zambete..promite-mi ca de astea sunt minciuni,vor fi cîndva un adevăr dintr-o alta zi de ianuarie..o alta prima zi de ianuarie!!

Dorință

    -Cum te simţi azi?
    -Sunt bine,îmi creez propriul scenariu pentru deschiderea cadourilor!
   -Chiar simţi magia?
   -Da,aştept ziua asta de cînd a zburat prin ninsoare anul trecut,iubesc Crăciunul,iubesc iarna însă..va urăsc pe voi cei care pretindeti ca vreţi sa fiţi anunţati cînd apare magia iernii!?!Cum sa apară dacă tu nu crezi în ea?!
  Zilele astea m-am amăgit încercînd sa par ca nu aud discutia de sărbătoare dispărută,am încercat căci am auzit..si..m-a durut!M-am pierdut printre miile de fulgi din mintea mea,m-am pierdut pe o cărare plină de oameni,plină de şoapte meschine...m-am pierdut în propriul gînd!Însă,repede lumina zilei m-a readus în inima iernii din copilărie...m-am văzut acolo,eram la fel ca azi..doar ca timpul îmi era atunci prieten,acum mi-e cel mai de temut duşman;ochii îmi erau plini de bucurie pe lînga mama si tata,eram noi aşteptam ziua minunată..si mi-am dat seama ca si azi suntem la fel,nu ne-am schimbat ca voi!Noi suntem clasici,dar veseli!Nu mai suntem trei,suntem patru dar  unul singur!
  Suntem în alertă!Au mai rămas cîteva ore,iar eu vreau sa te fac sa te bucuri,vreau sa te vad zambind de dimineaţa,cînd vei găsi cadouri,cînd vei dărui si vei primi.Si mai vreau..sa trăim,sa simţim,sa visam asa cum putem,asa cum ne este permis sau asa cum vrem!
      Lasă-ti sufletul sa bucure,lasă-ti mintea liberă,nu-ti bloca sentimentele azi..căci mîine nu o vei mai putea face!
    Crăciun fericit!

Adevar

  Cum sa fi trist cînd vezi un zambet?Si nu e orice zambet e..zambetul de copil,zambetul ce nu are limite si nici dorinţe..poate doar una!Sa fie iubit..si asta facem!Iubim tot,nu lăsăm nimic retras căci azi e mai important decît mîine,azi ea creşte azi îţi zambeste iar mîine îţi va spune:"-Te iubesc!"

  O vad cum creşte,si sincer cresc si eu..lumea e nouă odată cu ea..si nu doar eu,ii vad pe ei cum radiază cum zambesc si plutesc,căci ea..EA e raza de soare,e steaua ce răsare prima,e fulgul ce-ti gîdila palma..e tot!Tot ce aveam si vom avea!E Universul nostru!Si cum sa nu o iubeşti?Cînd în ochii ei rade mare,sunt mai albaştri decît tot albastru ce-l cunoşti,si sunt mai frumoşi decît noi toţi si mai calzi decît soarele..sunt mai patrunzatori decît toţi ceilalţi ochii obscuri,sunt ai ei..ai fetiţei cu mîinile de porţelan!

Gînd obosit

  Am crescut,mă uit la mine si în fond nu mă găsesc...vad doar un chip...vad doi ochii..Si mii de întrebări ce-si găsesc răspunsul în armele tale!Dar sunt tot eu..asa cum nu mă găsesc,asa cum mă ştiu...nu vreau sa fac asta!!!!Chiar dacă îmi apeşi pe suflet,nu vreau sa o spun!Nu vreau sa o fac!Nu vreau sa mai spun nimic de tine!
  A trecut prea mult timp..s-au dus si clipele de ieri..s-au dus si  visele de mîine,vad doar cum despre mine iti mai spune cate cineva sau aud despre tine şoapte..cum ca te-ai schimbat!DAR am spus azi "am lăsat armele jos",azi e începutul acela de care am tot scris..de azi începe săptămîna mea..de azi sunt doar cu ei!
    Si...mă las pe mine,nu are rost sa mă chinui căutînd-mă căci,mă voi găsi pas cu pas..

Drumul spre pierzanie

   Într-un clişeu existenţial nu facem decît să ne amăgim cu pofte bizare şi obscene!
Ne schimbăm odată cu ei,uităm şi murim în fiecare zi,pentru a putea învia la ceas de noapte după gustul tandru şi înspăimîntător al dorintelor.Uităm să iubim,să trăim,ce rost au sentimentele într-o lume alarmată în prostie?De ce să încercăm să ieşim la lumină?

  De ce sa încerc eu sa mă integrez într-o lume pe care nu o doresc..?!De ce sa nu te aduc pe tine în lumea mea?As face asta..m-as prinde de mana ta si..te-as aduce în spaţiul meu..în Universul meu..Si de aici ar fi doar un pas spre visare..Am alerga amîndoi desculţi prin vise,am fugi de EI si ne-am regăsi pe noi..Ne vom pierde uşor..si sincer după asta nu îmi va mai pasa ca mă întorc din drum,ca revin la "drumul spre pierzanie"..căci,te-am avut..Iar drumul meu s-a pierdut odată cu tine!

Bucuria sufetului

          "

"Si s-a nascut,mititica,tipand si batand aerul,cu fetisoara chinuita,pe care abia urma sa se astearna pacea si intelepciunea copilareasca!"

        Zburtam de bucurie,suntem pierduţi în clipa dimineţii,cînd lumea a redevenit nouă odată cu un nou prunc intrat în viaţa noastră!

  Nu am cuvinte sa exprim bucuria mea si a lor..as putea înşira cuvinte lungi însă nu o voi face mă voi limita doar la realitate de azi si mîine..

   Daria Natalia,e fetiţa ce ne va împrospăta viaţa,ce ne va surprinde plăcut zi de zi..secundă de secundă,ce va creşte prin ochii nostrii,ce va primii doar dragostea noastră,ce se va bucura de cei mai minunati părinţi..E lor..si a noastră!

  Si..vor fi aici pentru ea..chiar de cărarea va fi pustie si întunecată, uitată de magie,EI vor sta si vor veghea la somnul lin al micuţei ce de acum ne va fura muniţile,inimile si trupurile cu frumuseţea ei.

   Sa cresti mare, mare,mare, sa ai parte de iubire, sa ai parte de noroc, sa trăieşti în fericire,sa fii buna si frumoasă

  

Învălmaşeală gandurilor

   M-am întors din călătoria nemuririi sufletului pierdut în lacrimi...A fost o călătorie tumultoasă,ciudată si fericită..a fost plină de mine intr-o camera goală.Am reuşit sa invadez orice teritoriu nul,am reuşit sa schimb propicele vis de a fi "FERICIT"...căci asta caut aici pe blog!Caut ce îmi trece prin minte si culmea..fericirea e ceea ce străbate fericitul iad din fericita agitaţie.M-am gîndit sa iau o pauza acum..căci e decembrie,e luna în care sufletul îmi trepideaza la urările calde si mirosurilor parfumate din casa privirilor sincere.M-am întors acum...acum e momentul în care îngerii si demonii fac pace..si EU si Tu si Ei..si NOI toţi ne îmbrăcăm în zambete..
  M-am întors ca sa fiu fericită...mai mult decît ieri si probabil mai puţin decît mîine..
 Nu ştiu dacă are vreo logica ce-ti spun..însă sunt sigură de faptul ca logica asta a cuvintelor de aici e ruptă din mine.e bucata din tot ceea ce simt zi de zi..si sincer acum după cum ai văzut nu sunt deloc puţine  lucrurile pe care le simt si gandesc..sunt multe si totuşi sunt nimicuri în fata privirilor reci de afara!!