În urma lor zac pe masă vorbe spuse cînd totul era încă un joc al maturilor precoce.Rămîn uitate într-un colţ săruturile abuzive de fericire..rămîn multe..rămîn vieţi captive în pereţi.
Rămîn şi pleacă,pleacă dar revin atunci cînd amintirile cer dreptul la viaţă.
Suntem pierduţi într-un prezent sadic de perfect!Nimic numai vrea să ajute la o creştere normală a inimilor plăpînde,ce parcă ar vrea să zburde prin delirul monoton.Te pierzi în visare,uiţi că TU eşti pionul principal,că TU eşti cel ce te condamna la cazane cu regrete şi din vina ta au loc toate schimbările.Tu eşti cel ce uita,cel ce suferă,cel ce rîde,cel ce iubeşte,ca în final să fi cel ce regretă ziua pierdută şi noaptea cîştigată..parcă la un joc de noroc ce îţi fură treptat viaţa.Ajungi să crezi în vorbele hibnotizante ale celor ce îţi spun că:NU AI NICIUN ROST AICI!dar tu ştii:
-Rolul meu e destinul!Iar destinul e cel pe care îl reneg zi de zi,căci vreau ce au alţii nu ce îmi vrea inima!!!
Şi timpul trece..vor veni nopţi în care dorul te va capta..vor veni vremuri care te vor face să uiţi ce simţi..iar atunci la ceasul din urmă vei ştii că pentru mine şi pentru tine e prea tîrziu căci "dragostea şi fericirea au existat chiar dacă TU nu le-ai avut!!"
