Destăinuire

 Sufletul meu e plin de tine , nu e loc să mai arunci nici măcar o frimitura sau o scamă.Ești peste tot .Ești în sufletul , în mintea , în trupul meu.Sunt însemnată cu dragostea ta ,dragoste prin care respir ,care mă transformă ușor ,ușor.Port cu mine chipul tău,nu îl las nici o secundă ,căci îmi e frică ,lumea e rea ,iubite, iar tu ești fragil ,ei nu te cunosc,ei au priviri reci iar tu ,tu ești prea cald,tu..tu ești al meu ! 
  Odată cu ține învăț să iubesc .
 Știi? Credeam că iubirea e un scenariu , că o poți explica ,sau că e doar o fabulație ,dar de când te am pe tine iubirea e viață , iubirea nu o poți explica pentru că o simți și e realitate.
 Totul se schimbă , tot ce nu înțelegeam , toată năvala de sentimente capătă sens,toate misterele se deslușesc lângă tine.Nimic nu mai pare imposibil pentru că nu mai e vorba doar de mine sau doar de tine,e vorba de noi ,eu și tu ,tu și eu împreună ,contopiți de iubire.Nimic nu mai e greu când îmi găsesc prelungirea mâinii în degetele tale ,nimic nu mai doare când mă strângi la pieptul tău .Exist pentru că mă iubești , exist că să te iubesc. Și totuși ,cuvintele sunt prea puține , parcă nu mai au forță ca să dea viață la ce simt acum ,cuvintele sunt înlocuite de căldura sufeltului .
  Fericirea a început când m-ai privit prima oară ,când ochii au spus ceea ce buzele nu au avut curaj ,ele s-au atins într-un dans ce nu se oprește .
  Tu definești propriul meu infinit !