Fără explicație

  Salvează-mă din blestemul ăsta ce mă nimicește de la o zi la alta !
  Cruță-mi viață !
  Lasă-mă să ies din lumea asta !
  Du-mă unde nu e durere și supunere !
  Alungă-mă din ochii lor !
  Rupe-mi trupul și dă-l celor fără de hrană !
  Tunde-mi amintirile și cheleste-mi rănile !
  Iar dacă mă auzi fă o minune și căiește-mi mintea , înduplecă-mi sufletul și uită-mă de tot !
  E încă încă una din zilele când aș fugi : se mai închide o ușă cu gratii , se mai usucă un pom cu molii , se mai arde o lumină cu neștiință ,se mai ucide un om cu grijă !
     Avalanșa de explicații și întrebări s-a domolit,nimeni nu știe când o să mai vină sau dacă o să mai ajungă în noi ,digul e mai mare decât cel al apei dar nu face față focului ce a ars umanitate. Am început să mă mint în clipa in care am spus "eu nu am inimă " , dar eu am , căci dacă nu aș fi avut nu aș fi fost aici așa cum sunt .Sunt într-o lumea cu două iesiri :una spre tine și una spre nimic ,la cea spre tine am ajuns , îi cunosc toate cărările ,urcușurile și coborâșurile iar la cea spre nimic , spre neant am ajuns de mai mult timp însă abia de acum am început să mă simt acolo că în mine.Acolo pot intra exact așa cum vreau căci nimeni nu e nimic acolo ! Iar nimicul e nimeni !Acolo e răspunsul la toate rugămințile de mai sus :nu-i blestem , nu-i viață ,nu-i lume ,nu-i durere și supunere ,nu-i om , nu-i amintire și nici rană dar acolo e liniște și e iubire și iar e plin de nimic !
     S-a închis o ușă pe care scrie un obosit ,dar s-a deschis o minte mai tânără și mai ostenita de ciudățenie .
   Nebunia se naște din cunoaștere și din obsesia de șine și nimic !Tot ce avem e...nimic !

Departe de inimi , aproape de realitate

   Le văd zilnic pe strada mea ,cu aceleași fețe și aceleași gesturi fumurii .Străzile sunt pline de așa ceva ,se intind mai rău ca ceața și sunt mult mai pustii decât frigul ce se pare că le îngheață orice formă de gândire și simțire .Sunt aceleași din cele mai vechi timpuri ,și-au schimbat doar hainele , caracterul le e îngropat în mocirla "sex appeal-ului" ,dar te rog !Nu îți duce gândul la intelingenta , nu au așa ceva ,ceea ce au  se cheamă APARENȚĂ ,își aleg cu grijă vorbele care să le descrie formele , căci sunt cele ce înalță,o pereche de ceva ce au toți ,diferența o face faptul în care se poartă și se expune.Știi despre cine vorbesc ,sunt ele ,femeile înghețate!
   Nu m-am gândit prea puțin când am spus înghețate ,nu mai e vina frigului sau a vântului ,e vina minții ce e inundată de lungime și culori ,de roze și înălțimi.
   Sunt mai doamne decât doamnele , sunt mai sărace decât cerșetorii ,sunt mai naive decât însăși poetul ce aleargă după iubirea alungată din ultimul vers al sonetului .Au privirea tristă și nu-i vina lor !!!Aberanta atenției e cea care întuneca mintea ce ar fi putut învinge , dar avem parte de aceeași problemă " ar fi putut.." !Iar după cum îți dai seama schimbare nu apare , ne complacem când sudoarea mirosului ajunge mai sus de nas și din acel moment începe "realitatea " .Amuzamentul nu pleacă de la ele , pleacă de noi , cei de pe tușă care privesc și tânjesc ,dar oare la ce?Niciodată nu poți face mai mult decât poți duce !Și dacă îți e scris să duci povară înghețului labil te mulțumești cu aprecieri nesimțit de frumoase pentru creiere înguste.
    Le privesc și mă amuz , le vorbesc și înțeleg în același timp ,nu-i vina lor că au devenit femei înghețate , dar e vina lor că s-au înghețat și nu se desprind de aluzia deșteptăciunii sau a cărților din care nu desprind nimic mai mult decât sensul banal al cuvintelor și nu-și riscă fiinta pentru a se pune drept subiect de carte.Căci iată-ne unde ajungem la locul de carpe de lustruit mașinăriile uzate ,da..au și termen,până apare primul rid !
     Și uită-ne tot aici..departe de inimi și tot mai aproape de ruină ! 

Pustiul din cuvinte

           Când și cum spui " te iubesc " ?Sau ..de ce spui aceste două cuvinte ?
 
 Le spui pentru că simți sau pentru că ai nevoie de ceva ;apelând astfel la tactici înșelătoare ?
   Sunt întrebări la care probabil nu vei putea răspunde fiind într-un cerc vicios fără scăpare osciland  între simțire și nevoie .Ne-am obișnuit cu ele , le spunem prea devreme necunoscând amploarea ce naște în sufletul receptorului , iar târziu renunțăm în a le mai rosti , ne axăm doar pe " îmi place " , la ce bun să mai spui , la ce bun să mai simți ?!? 
    Auzi ecoul lor când gândești la orice , dar dai voie sunetului să iasă când gândești la "ei " .Te las pe tine să alegi persoanele cărora le-ai putea spune cuvintele răzbunătoare ce oferă satisfacție permanentă ; căci asta sunt , sunt cuvinte ce îți dau eterna liniște și mulțumire și te împing spre sentimetul de " sunt bun și eu la ceva . bun să fiu iubit pentru ce sunt și nu pentru cine sunt " .
    Câte lacrimi au căzut , câte dureri sau ascuns nimeni nu știe .Cunoaștem doar cauze , pretexte , supoziții și teamă .Căutăm brațe calde cu suflet rece , fugim după el , îl dorim , îl visăm și-l respingem în căutare de "mai bun " , dar știi tu nu există mai bun până nu știi cum e bunul ce-l alungi  ! 
    -Te iubesc ! Îți aduci aminte când ai simțit cu adevărat asta ? Și cine ți-a spus cu adevărat asta ?
   Ia o foaie , fă o listă și apucă-te și taie ; din lista celor zece vor rămâne :zece cărora le-ai spus asta , cinci care ți-au spus asta  și doar un sincer " te iubesc " spus și primit .Desigur, exclude iubirile care s-ar fi putut întâmpla ,dar din teama adolescentină sau  teama maturității , s-au sfârșit înainte de a începe , înainte de a fi cea mai frumoasă și cea mai dură trăire .
    Cuvintele astea sunt ca niște căpușe , dacă scapi de ele le vezi urmele ironice ce-ți spun prin figuri geometrice "ți-am venit de hac " . Iar în momentul ăla taci , oftezi , suspini , pleci și MINȚI "n-am simțit nimic " . Cam așa se întâmplă , întreabă-te : " de ce?"
    Scoate-le din minte , du-le în suflet ! Atunci o să simți un " te iubesc " ce te va fura din viață