Cruță-mi viață !
Lasă-mă să ies din lumea asta !
Du-mă unde nu e durere și supunere !
Alungă-mă din ochii lor !
Rupe-mi trupul și dă-l celor fără de hrană !
Tunde-mi amintirile și cheleste-mi rănile !
Iar dacă mă auzi fă o minune și căiește-mi mintea , înduplecă-mi sufletul și uită-mă de tot !
E încă încă una din zilele când aș fugi : se mai închide o ușă cu gratii , se mai usucă un pom cu molii , se mai arde o lumină cu neștiință ,se mai ucide un om cu grijă !
Avalanșa de explicații și întrebări s-a domolit,nimeni nu știe când o să mai vină sau dacă o să mai ajungă în noi ,digul e mai mare decât cel al apei dar nu face față focului ce a ars umanitate. Am început să mă mint în clipa in care am spus "eu nu am inimă " , dar eu am , căci dacă nu aș fi avut nu aș fi fost aici așa cum sunt .Sunt într-o lumea cu două iesiri :una spre tine și una spre nimic ,la cea spre tine am ajuns , îi cunosc toate cărările ,urcușurile și coborâșurile iar la cea spre nimic , spre neant am ajuns de mai mult timp însă abia de acum am început să mă simt acolo că în mine.Acolo pot intra exact așa cum vreau căci nimeni nu e nimic acolo ! Iar nimicul e nimeni !Acolo e răspunsul la toate rugămințile de mai sus :nu-i blestem , nu-i viață ,nu-i lume ,nu-i durere și supunere ,nu-i om , nu-i amintire și nici rană dar acolo e liniște și e iubire și iar e plin de nimic !
S-a închis o ușă pe care scrie un obosit ,dar s-a deschis o minte mai tânără și mai ostenita de ciudățenie .
Nebunia se naște din cunoaștere și din obsesia de șine și nimic !Tot ce avem e...nimic !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu