Pana atunci voi încerca sa nu dau doi bani pe privirea ta,voi încerca chiar sa mă mint,sa-i ajut pe ceilalţi căci pe mine nu cred ca mă voi reabilita..eu sunt pierdută si doar din vina mea..!Sunt singura intr-o lume răvăşita,intr-o lume în care vreau sa te aduc pe tine..Asa sunt acum..si probabil si mîine voi fi la fel..singura pe o banca abandonată dintr-un parc solitar..Îţi voi întîlni privirea..abia atunci va începe o scurta fericire,acea privirea ce m-a turmentat în noaptea întîrziată ce se grabea sa schimbe o parte din alta privire,din privirea inimii ce tipa,urlă de dor,de neînţelegere..
Cum as putea sa te aduc pe calea voinţei mele,astfel raspunzandu-mi la temătoarea iluzie?...Cum sa fac sa-ti multumesc din nou,asa cum făceam în postarea uitată:pentru normalul existenţial ci nu pentru frumuseţe?
Spune-mi TU ce simt!Căci eu nu ştiu sa o mai fac..


