Stai cuminte în camera ta,te pierzi în vise,ai o mulţime de iluzii însă ai o dezamăgire conştientă,ştii ca nimic nu e real,ca visele nu devin realitate si ştii ca suferi înceată în zambete.Plîngi fără lacrimi,si îţi e milă de tine.Nu te mai cunosti,si eşti naivă!Te-ai pierdut în aceleaşi vorbe care ti-au adus fericire,nimeni nu te ajuta,eşti singura si tristă!Si ştii ce te doare mai tare?Ca încă indraznesti sa iubeşti un suflet gol.Nu ştii ce e aia supărare,ierti ca sa nu pierzi..însă de tine cui îi pasa?
Te întorci de unde ai plecat,mereu e la fel deşi diferit,mereu rămîi "ÎN URMA TA",nu eşti demnă de nimic,doar de lacrimi,plitisite si ele de acelaşi obraz arzător.
Aştepţi minunea ce nu mai vine,îţi spui ca nu mai crezi însă..visezi sa-ti spună :
"-Dacă te voi chema te vei întoarce?",ca tu sa poţi spune"-Mereu sunt aici,mereu voi,fără sa ştiu ce si cum..ceva mă duce la tine."..
Dar,cum totul e în imaginatia ta,pregateste-te sa laşi armele jos..intr-o buna zi cineva te va ajuta..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu