Ne-am pierdut

  
    Nu mai știu cum să te privesc că să-mi placi , nu știu cum să te mai privesc că să îți pot găsi sclipirea și să aflu unde e omul ce-l iubeam cândva mai mult decât pe mine...Ne apropiem cu păși calzi de sfârșit , e plăcut de sfâșietor. Mă cutremur la gândul că mâine e posibil să nu mă mai trezesc cu vorba ta caldă , dar mă alină gândul că nu ne mai torturam și n-or să-mi mai curgă lacrimi la nesfârșit iar tu nu te vei mai sili să-mi spui "fără tine sunt nimic , dar încep cu tine să fiu pustiu ".Nu-mi doresc să te pierd , dar am ajuns în acel punct în care simt eu că am tot , dar m-am pierdut pe mine...
    Mi-am promis că pe tine nu o să te mai alung ,iar acum ne ucidem flacăra pentru că ne-am rătăcit în nămeți..nu-s de vină amăgirile și nici pasiunile, nu e vina nimănui...poate doar a insomniilor și a orelor pierdute cu explicații .Și uite așa..mă cuprinde și teama..dacă am să uit de tine , dacă tu ai să uiți de mine?Dacă din mii de șoapte și mii de atingeri nu vom mai păstra nimic ?Dacă vom ajunge să spunem :eram fericiți , dar ...Dar nu vom avea explicații pentru "dar.." și ne vom arde propriile trăiri prin alte mângâieri..
    Nu știu cum să mai zâmbesc că să fii iar cutremurat și sclav al meu , nu ne-am rănit obișnuit ,nu ne-am jignit existențial...doar ne-am iubit spațial și am ajuns aici și acum când nu știm de ce..
    Știu că mi-ai lipsi , știu că te-aș plânge , știu că te-aș dori ,știu că..nu ne vom mai vorbi...
    Ne-am infectat iubite și am ajuns să ne pierdem tot mai puțin in iubirea ce o udam la despărțire !