Jocul prizonierului

     Am cutreierat atâtea suflete încât am ajuns să mă întreb dacă oare al meu a rămas intact. E ciudat cum fiecare moment de tăcere se termină într-un început de haos; am atât de multe ecouri inserate în minte ,atât de multe voci uitate în suspine ,atât de multe povești păstrate în suflet încât ,uneori , par toate trăite de mine. Aș putea scrie scenarii ,însă toate vor fi percepute ,precum clișee ale unor prizonieri de fericire.
    Prizonier de fericire..știi când te transformi în unul ?Atunci când uiți să lași lucrurile ,amintirile ,oamenii ,sentimentele..când uiți să lași totul liber ! Aș asemăna un prizonier de fericire cu un sclav al trecutului , sau cu un oricare el...sau oricare ea ,ce transfigurează restul zilelor în căutări fără sfârșit ; aș merge până acolo încât aș spune cu ochii triști și goi EU SUNT UN PRIZONIER ! Unul ce caută mereu frumosul , bunul și angelicul ,dar tot unul care iubește demonicul .
Pare a fi un joc nesfârșit ce primește gratii de porțelan ,e un joc cu capcane delicioase ,cu tot ce ai și mai vrei ,cu tot ce nu ai și visezi...e un joc cu tine ,cu trecut și viitor .Nimeni nu știe când începe sau când se termină , însă prizonierul știe că e aici !
Am atins atâtea lacrimi încât am uitat să le spun numele , însă nu am uitat să le alin fără să le judec ,n-am omis partea în care ele duceau spre joc și ,inevitabil , un alt prizonier. 
  E ușor în final când zidurile se clatină , când oamenii continuă să rămână idiferent de cât rău le-ai făcut ,indiferent de captivitatea în jocul prizonierului .