Odată cu trecerea timplui îmi dau seamă că toate acestea au un puternic impact asupra mea și , în mod surprinzător ,amprenta lor mă oblinga la diferite constatări din urma cărora omul iese vinovat.
Am considerat mereu că eu sunt cea blamată pentru ceea ce aleg să fiu . Ca orice tânără aflată în drumul spre devenire mă pierd ,uneori , în detalii , în ochi și inimi goale .Îmi spun mereu "nu știu ce vreau , dar știu ce nu vreau " .Ciudat ! Pentru că eu știu ce vreau ..și..știu și ce nu vreau .
Adesea ,în lungile insomnii am găsit răspunsuri ce mă entuziasmau ;ieșeam mereu triumfătoare ,cu mâinile curate și cu sufletul lipsit de posibila povară a unui trecut cicatrizat . Atunci , în acele momente , descopeream că am de ales în a stagna sau a continua .Și ca oricare alt cunoscător de sine am ales mereu să continui ,chiar dacă nu știu unde se oprește ambiția ,bunătatea și ,de ce nu , chiar viața .
Recunosc că urăsc momentele detașării ;dar le accept ,așa cum accept schimbările timpului .Peste clipele de ieri ,răsar cele de azi..iar eu , rămân aceeași din lungile insomnii și scurtele dimineți .Poate pentru că am încetat să caut , am început să găsesc..să mă găsesc în același joc , în același cerc ;partea glorioasă e coroana pe care o port fără termen de grație.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu