Am început să realizez că nimic nu e ceea ce pare.Că lucrurile cu adevărat frumoase se întâmplă când ne așteptăm mai puțin,așa s-a întâmplat și în cazul meu.
Am încetat să mă gândesc la lucruri care îmi fac rău,am încetat să mă gândesc la tot ce mă lega cândva de o anume persoană..și am reușit asta.A durat ceva,gândul s-a oprit într-un anotimp pierdut..și eu am început să uit!Am început să uit cum inima îmi sărea din piept,cum trupul o lua razna și toate astea se întâmplau atunci când întâlneam doi ochi.Ne-am dat seama,cuvintele în cazul nostru nu își mai au rostul..ne-am rănit prea mult dar,avem puterea să iertăm și știu că ne vom salva.Ne vom întoarce în vară..cineva să ne aducă vara aceea blestemată înapoi!
De ce să minți că poți să fugi?
Timpul meu e limitat...încep să adun doar amintiri,încep să cred că totul se întâmplă cu un scop..și dacă nu a fost să fie,poate va veni ziua când vom avea curajul scuzelor,când copleșiți de amărăciunea privirilor vom îndrăzni să spunem șoapte ce ne vor amăgi.
Dar, acum las totul să treacă dincolo de fundul sticlei de coniac . Las iubirea acolo unde îi e locul . Las zilele să vină la mine și la tine , las vara să ne învețe ceea ce noi nu știm .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu