marți, 12 iunie 2012
Ardere
Negativismul ăsta nu te va ajuta , știu ce crezi ! O să sfârșești oricum și oriunde , nu se va mai ține cont de asta , nici nu vor mai știi ce i-a lovit , vor trece peste..ca și cum ar urca în avans câteva trepte, ca un bonus nemeritat.
Și sincer nu mă miră asta , nu mă miri nici tu!
Sfârșitul tău pare să se oprească în mult prea multe stații CFR , se vrea a fi un marfar ce umblă prin gările însângerate de ale tale fapte detestabile.Se vrea tot și nimic ! Moartea îți e scrisă chiar și în certificatul de naștere , ai acolo o zi oarecare o zi în care ai vrut să vezi ce e aici dar ,sub pagina morfolita stă un gong ce apasă mândru bătaia inimii.
"Poc - poc"! Ești ca o mașinărie ce se strică din zi în zi dar , ești mai puternic decât orice altă aparatură . Visezi la rai , îți imaginezi culcușul tău verde și albastru , roșu și negru , galben și alb . Atunci?cum se face că nu vrei să mori?
Ne-am născut că să murim , murin că să ne naștem !
Off , dacă ai știi tu de câte ori mi-am înscenat decesul .Câte nopți m-am visat înconjurată de cete îngerești. M-am trezit repede, a mea misiune nu ajunsese la gară , al meu suflet nu îndurase suficient , a mea inimă nu bătuse pentru un EL prea mult. Aberația de a nu te gândi la ce va veni e o insuficiență de a trăi singur și plin de oameni , e o nimicire a propriului prezent ce mistuie trecutul cicatrizat .
Când vine vorba de un sfârșit , așteptăm primirea începutului ;care odată ajuns...nu va mai pleca..dar o știm toți .Tot ce începe se și termină , fie că e viață , apă , caiet , baterie ..sau iubire .
Le-am omorât pe toate pe rând:
-am trădat o viață (și a plecat )
-am epuizat o sursă de apă ( nu a durat mult și alta a apărut)
- am nimicit cu un scris temeinic caietul (o altă filă mi-a dat șansa gândului )
-am rămas fără vlagă (brusc forțele proaspete s-au tipărit pe al meu ecran)
-am omorât iubirea ( de atunci zac în patima de a fi eu și eu )
Poti să ai ceva de multe ori , însă lucrurile cu adevărat importante nu le poți savura decât o dată.
Și dacă nici unul din noi nu va pleca azi , las-o pe ea să plece, se va întoarce în noi mai devreme decât crezi..căci noi vom supraviețui din dorința de a ne demonstra unul celuilalt că putem și așa. Dar ea, iubirea, moare și are atât de multe cuvinte nespuse și fapte nesavarsite încât fatoma ei va avea ecouri eterne .
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu