Din urma ta

  M-am hrănit cu durerea din urma ta , am suspinat la cuvântul lăsat în urma ta , am simțit parfumul din urma ta , am regretat pasul din urma ta ...am făcut tot în urma ta . Te-am căutat , am răscolit mii de vise , am alungat femeile ce te vroiau. În preajma lor deveneai un monstru ce-și detrona regina . Cu toate asta , te găseam mereu în brațele lor . Nu știu ce căutai ...uneori mă gândeam că poate mă căutai pe mine dar , eu nu sunt în ele ! Eu sunt în tine . Eram și eu ca toate celelalte îndrăgostite epice , nu vroiam să accept refuzul ,te vroiam pe tine .
  Tu ? Tu , nu mai ajungeai devreme ...poate doar în nopțile reci când ți se închideau toate ușile.Atunci, eram mai bucuroasă , mai vie și mai criminală, când îmi erai aproape . Ucideam fără regrete aparențele :că te-am uitat , că tu mă folosești...în clipele alea îmi luam înapoi inima . În clipele alea eram femeia slabă , proastă , frunza prăfuită a vântului...eram ceea ce jurasem să nu devin : marionerta ta .Nu regret că-ți sunt roată de rezervă , nu-mi reneg dorința de a te avea pentru mine , nu-mi alung prostul obicei ce mă transformă în sclavă !
  Sunt cea din urma ta! Am în inimă un ostatic ce pare că vrea să iasă , dar nu îl las . Îl rătăcesc și-l las acolo . Nu-i vorbesc , nu-mi vorbește , nu-l visez , nu mă visează , nu-l văd și nu mă vede , așa nu deranjam ... putem amândoi să căutăm ceea ce nu avem departe de celălalt ...așa ne evităm ,poate chiar ne uităm ...așa iubim cu patimă alte trupuri dezvelite și alte inimi rănite ...căutăm ceea ce vroiam să primim de la celălalt ...căutăm răspunsuri ...Și din urmă de privim , cum creștem , cum sperăm , cum devenim altcineva înecat în altceva .Ne admirăm în taină , ce-i drept ...e mai bine așa căci nu-i vorbesc și nu-mi vorbește , nu-l rănesc și...mă rănește !
  Privesc și merg mai departe , fie că privesc ce fost sau ce e... de un lucru sunt sigură : într-o zi , voi privi cine sunt și cine ești !