Simți cum se varsă în mine mii de globule ale indiferenței , cum încep să mă detașez, ca un pui de curcă de a sa mamă, de tot ce mă înconjoară ?!? E august ...aș putea începe cu o frază mai cladă , cu un cuvat mai bronzat , cu un pas mai topit , doar că prefer cana de ceai ce face sudoarea să străpungă neteda piele , parcă mult prea palidă pentru vremea toridă . Mă retrag în camera ce deja e sătulă de a mea față , ce e drept vine un moment în eterninatea oricui când ne plictisim și nu pentru că detestăm acel ceva ci pentru că..noi ne pierdem răbdare în înțelegere , iar atunci te preferi pe tine să îți drojenesti umilință. Cană de ceai e amară și grea , în lichidul verde zac alte mii de plante ucise doar că eu , să mă pot uita de voi în gust .Însă ,încep să favorizez aceste nimicuri lipsite acum de viață ; ele nu judecă , nu țipă , nu protestează...doar se spun dorințelor tale și crede-mă că nu e vina lor dacă nu își fac efect rapid .Poți fii sigur de un lucru : când îl savurezi UIȚI ! ,iar când uiți SPERI ,iar când speri VREI ,iar când vrei OBTI ..și când obti ...surpriză : MORI !
Cauți iarna în cana cu ceai , cauți vara în paharul cu apă , cauți primăvara în farfuria de căpșuni și cauți și toamna în tine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu