Câte priviri am gonit în trecerea zilelor, câte am fugărit și câte am înghețat? Câte au fost și câte au rămas în clipa de acum?De-a lungul anilor am cutreierat multe suflete, am explorat multe priviri și am cuprins povești, reale sau impulsive, datorate de ochi goi. M-au sfidat privirile fixe, m-au speriat privirile pline și m-au ingorat privirile ascunse, în ciudat a tot ochii au rămas pictați în fața mea, au rămas aspecte ale vieții ce pot dezvălui o lume ce se vrea ascunsă. Amprenta nu se pune pe trup la infinit, trupul rămâne pavat cu cicatricea durerii, dar se uită...în schimb ochii rămân pătați de zâmbete, de lacrimi și de chipul celor ce sunt! Și atunci, poate în clipa de acum, ochii îți vor spune: am fost prea tânăr, am fost prea eu, am fost prea tu..am fost o privire a anilor ce s-au dus și sunt? Ce ești? Ești o privire a celor ce te iubesc...ești ochii ce limineaza o viață, ești ochii ce adus fericirea unui suflet...ești ochii ce îți spun povestea...ești privirea ce nu se va stinge din lume.Privirea ta a înălțat, a coborât, a iubit, a urât...înainte de orice ochiul ți-a ales inima ce o iubești.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu