Cuvinte, emoție, iubire

    Nu de puține ori basmele își cer finalul fericit, nu de puține ori inima ta tânjește la inima lui și, în mod evident, nu de puține ori sufletul obține ce-și dorește.
   Îmi place enorm sintagma și clipa începutului, a primei priviri și a primului zâmbet. Îmi plac gândurile și visele copilei ce eram cândva, îmi place când văd că sunt constantă lor, ador să iubesc același om în mii de feluri. O să ți se pară o nepotrivire, o discontinuitate, însă eu iubesc același om de la început. Stai liniștit, dragul meu, o să îți explic...căci e vorba de tine.
   Noi, și când spun noi mă refer la toți oamenii, ne imaginăm viața, o desenăm și o proiectăm într-o lume în care fericirea își face apariția printr-o altă inimă. Trasă

m conturul fragil al unui el sau a unei ea, apoi încărcăm cu emoție...cu viață și până la momentul întâlnirii ne îndrăgostim nebunește de acea iluzie, ba mai mult o căutăm, fără să știm că ea apare doar atunci când e cazul, când ai acumult suficientă răbdare și așteptare, când crezi că nimic nu se potrivește cu gândurile copilului de ieri, sau cu lumea de zahăr brun.  Lumea se schimbă ,e o dinamică abstractă ce nu mai lasă loc de interpretări sau constante variabile ,schimbarea produce ,la rândul său , o altă formă de cunoaștere și revelație .
 Nu de puține ori îmi croiam un drum imaginar al vieții mele prin prisma a ceea ce nu am ,evităm să-mi asum un termen ce-l tanjam ,dar visam la o formă concretă care să mă dețină ; mi-am pierdut câteva nopți pășind spre tărâmul imaginației , mă gândeam cum într-o zi cineva mă va recupera de acolo de unde nu sunt ,nu mi-am pierdut speranța și atunci când am închis ochii, TU mi-ai deschis inima.
  Îmi e suficinet să spun: TU și zâmbetul , emoția ,vulnerabilitatea apare .
      Mă declar fericită și mulțumită, căci în spatele aspiratilor mele ireale ale omului ce îl iubeam am întâlnit exact omul ce îl iubesc. Un chip frumos, un suflet cald, o minte ageră ...toate îmi aparțin, mi le asum și egalez totul cu ființa mea, care, în fond, nici nu îmi mai aparține.
  Am adunat atâtea momente, am strâns atât de multă dragoste, am cuprins atâtea lumi lângă tine, e doar începutul căci cu păși siguri povestea merge mai departe, acum înțelegi ce vine dincolo de acesta formă exactă?Dincolo de forma exactă venim noi , tu și eu ,dar am să fac un popas la mine , la venirea mea spre tine .
  Se aud clinchete de ploi ,răsună picăturile într-un refren al dorului ,al iubirii ce depășește sfera așteptărilor sia€¦toate astea se cutremură la gândul contopit cu amorțeala depărtării de ceea ce ai.
 Mă cuibăresc în pat ,îmbătându-mă cu mirosul tău ce persita de noaptea trecută, ce fragil și lin îmi atinge nasul și-mi țintește sufletul, nu fac decât să mă supun ca o sclavă dependent de stăpân. Tu ,iubite, îmi ești stăpân și nu vrea și nu pot să încetez din a mă dedica ție , mereu alta și constant aceeași .
 Am atâtea priviri în minte ,atâtea feluri în care îmi agăți privirea ,urcând-o pe un tron la care nimeni nu mai poate ajunge ,suntem doar noi .
     Din obișnuința scrisorilor și a gândurilor sensibile oamenii fac declarații comune , dar voi face abstracție de ele ,transpunadu-mi dragostea ce ți-o port printr-o formă pură a inexplicabilului în fața privirilor reci din afară noastră.
     Ești al meu așa cum nu ai fost al niciuneia ,ești al meu așa cum nu ai fost al alcuiva ,ești al meu așa cum o să rămâi doar al uneia , al celei ce sunt și devin.
   Îmi amitesc și acum aceea zi în care paginile lipsă ale vieții noastre au început a se umple cu povestea noastră...sunt foarte rare ,aproape inexistente momentele în care eu  am rămas mută din cauza emoției , însă tu îmi tăi răsuflarea de la o singură privire..de la aceea privire ce a topit gheața.
   Obișnuiam să cred că iubirea ,viață în doi e doar o imagine plasată în cercul spinos al imposibilui ,dar constat acum că defapt iubirea ești TU. Ba mai mult , ești împlinirea mea ,ești fiecare bătaie a inimii mele ,fiecare gând , lacrimă și suspin . Mă omora gândul depărtării și mă sugrumă momentul nopții când brațele tale nu-mi cuprind trupul; nu trece o secundă fără sa îmi șoptesc spre tine: €œnebunule , ești al meu și sunt a ta...€œ .