Unde ne sunt femeile?

 Câte generalizări se fac la adresa femeii și a bărbatului? Sunt nenumarabile și fără capăt, însă eu nu le susțin; am să-ți spun și de ce. Decizia finală îți aparține.
   Suntem însetați de dramă, mâncăm victimizare și respirăm compasiune, îți plângi suferința și ți-o provoci. Te vrei înstrăinat și însingurat. E frumos să plângi, să fugi și să suferi, generație de lași! Acuzăm, femeia plânge și bărbatul râde. Tânjim să cuprindem un suflet, dar le lăsăm libere pe toate, suntem ocupați cu drama.
   Ce e drama? E lipsă rațiunii și moartea pasiunii. Drama anilor 2000 și a valului de lacrimi de săpun e atenția neîmpărtășită. E lipsa de judecată. E dezumanizare.
   Unde ne sunt femeile? Sunt pierdute și defeminizate. Mi-e dor să admir feminitatea, să o doresc. Femeia din scrierile actuale, e mereu îndurerată și mereu nemulțumită, mereu caută ceva. Pardon,Se caută, se reinventează.
  Cum privești o femeie? o privești așa cum te lasă. Femeia e ascunsă, nu se naște. O femeie o naști tu, bărbate, o naști cu suflet și o crești cu viață.
 Astfel că drama e femeia descrisă azi peste tot. Unde ne sunt femeile? În căutarea lor dăm peste trupuri seci înclinate spre temnița dramei. Nu știu a cui e vina, defapt nu cred că există acest sentiment al vinovăției căci adunăm exact ceea ce plantăm. Fiecare ajunge exact ce trebuie, transformarea fiind alimentată de aceeași sete de creștere inspirată de modele false și instabile.
 Unde ne sunt femeile? Unde ne sunt oamenii?... în trupuri seci, fără sclipire și fără glorie.