Sunt atît de confuză..nu pot sa te disting din sute de pasi,nu-ti mai ştiu glasul,pasul,bătaia inimii..numai ştiu nimic..de tine..Am reuşit în cele din urma sa fac rost de o scara.Sa cobor din nou cu paşii pe pămînt,sa simt caldura asasina a realităţii,si am coborît..numai sunt în fruntea viselor zdrobite,sunt si eu acum aici..aici printre pasi de străini,chiar si printre ai tai..Am reuşit sa scap de o povară ce mi-o credeam călău,am reuşit sa mă ridic..sau mai bine zis am reuşit sa scap de tine!De ceea ce numeam eu suferinţă îmbibata în stropi de iubire..
Dar cu toate astea nu pot sa nu îţi spun mereu..la ceasul zorilor,sa te întreb prin minţile adormite ale victimelor..dacă te-a durut,dacă ti-a pasat..?!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu