Incertitudine

  M-as putea învăţa cu ironia de zi cu zi,însă nu as putea sa o accept deşi tind spre a spune DA în favoarea binelui de zi cu zi..Tind spre contrariul inimii mele,tind defapt spre o lume incertă în care nici măcar eu numai fac fata..
  Îmi e groaza de viitor..îmi e teamă sa nu fiu dezamagita de propria-mi fiinţă,as putea oare eu sa mă fac sa sufar fără ca măcar sa mă mai pot reabilita cîndva?M-as putea imbarbata numai cu vise..însă am nevoie de ceva mai mult..Sunt om..iar asta mă face sa spun ca nu am încredere în nimic..nu am certitudinea ca mîine îmi va fi bine..nu am nici măcar iluzia de împlinire...nu am nimic!!
    Plec si mă întorc!Mă ingrozesc cînd ştiu ca voi pleca..ca va trebui sa fiu EU stapana acestei minţi nelinistite,acestei inimi zdrobite,timorate..acestui trup obosit..si totuşi..voi putea sa fac tot ce vreau?Cum sa îmi renunţ la gîndul de a fi fericită zi de zi..sa fiu mai aproape de steaua mea..Cum sa fac sa mă multumesc pe mine ca mai apoi sa te obţin pe tine?