Tot ce ai de făcut în viață sunt alegeri
,încă din prima clipă ești pus în fața unei decizii ,care ,în fond, îți va infuenta
întreaga devenire .Privind acum dintr-o perspectivă nouă ,i-aș putea spune
chiar matură, realizez cum întreaga mea existentă , deși una minimală ,e
marcată de alegeri. Partea nostimă, inexplicabilă de ce nu , e fix momentul
actual ,al conștientizării ,întrucât o mare parte din alegeri sunt greu de
intuit și mai ales greu de explicat ;însă dintr-un instinct primar de acceptare
,le asum și nu le mai dezosez.
Dacă ador ceva e să vorbesc despre mine de
parcă aș fi superioara mie și inferioară vouă , să mă plasez într-un cerc al
feminismului demn de creaturi menite să fie iubite și nu înțelese, pentru că
,dacă îți mai amintești ,cândva ți-am spus că explicația și înțelegerea unui
mister duce la distrugerea lui ,iar eu sunt himera ,sunt sclava ,demonul și
îngerul.
Nu sunt o ființă complexă ,sunt plină de
lacune și chiar lagune , plină de gheață și cu un exces de foc în privire; îmi
place să cred că sufletele celor ce i-am iubit și mă iubesc sunt marcate pe
veci .
Revenind la alegeri ca unica formă concretă a
existenței ,mai precis a devenirii umane ,tind să înclin spre alegerile ce-mi
antrenează prezentul și-mi explorează trecutul. Înainte de orice altceva este
alegerea asupra fiintei mele ,alegerea celei ce sunt și devin. Plecând de la o
deviză mai veche mie ,cum că sufletul e un mormânt de zâmbete ,am să continui
acum ,clarificând într-un mod barbar și miresmat :sufletul îmi e cruce de
lacrimi ,inima îmi e coroană de alegeri cu miros de lalele și bujori.
Atunci când îți asumi responsabilitatea de a
vorbi deschis despre sufletul tău ,o mare parte din persoane ,chiar neavizate
și exterioare, percep sufletul drept parte componență a firii ,concretizată
prin ceilalți și abstractizată sprin cei ce au fost ,sunt și vor mai fi .Dar
ca rebelă a acestor percepții sau, hai
să le numesc chiar fundamente ilogice și comune , voi expune sufletul meu din
prisma a ceea ce am fost, sunt și voi mai fi ;întrucât înainte de orice ,am
fost doar eu ,mi-am aparținut mie așa cum nimeni până acum nu m-a avut (o mică
precizare a valabilității dominației mele asupra mea ,nimeni până acum , pentru
că acum sunt a lui ,a unui el aparte din alegerea inimii
și a minții ,din alegerea celei ce devin ).
Când mă simțeam a nimănui mă alintăm
,regăsindu-mă în fiecare cuvânt din cărțile pe care le citeam ,obișnuiam să-mi
spun că sunt tiparul classic al unei femei pe care toți o vor,( prin toți mă
refer la categoria de bărbati, nu te păpuși cu păpușă ) dar nimeni nu
îndrăznește să o atingă , pentru că e atât de simplă și în același timp atât de
respingătoare. Mă alintăm și mă iubeam ca un copil ,închideam ochii și-mi
trasam un fir plin de motive, teme ,realizări ;după fiecare fir îmi promiteam
cu ochii în lacrimi că într-o bună zi voi luă alegerea cea mai corectă..că
într-o bună zi alegerea corectă e transformarea într-o femeie ..alegerea mea e
să fiu alegerea lui !
După mulți ani încep să-mi justific pasiunea
,setea nebună de lectură. Înțeleg de ce petreceam ore întregi ,zile și nopți
citind ,pentru că știam că la finalul fiecărei povești sunt mai bogată, mai am
o viață trăită și o alegere spre viitor ;continuăm să fac asta, întrezărindu-mi
prin minte că la final mă va aștepta un el ,care să-mi spune :ești alegerea
mea. A apărut întru-un târziu ,nu-l aștept citind ci, scriind .În mintea mea
răsuna așteptarea alegerii. Pentru el aș aștepta oricât ,inimă nu-mi pulsează
decât atunci când geamul camerei mele vibrează la atingerea lui și brusc, se
aude cel mai frumos zgomot ce mă aduce la viață :
-Cioc ,cioc
,poc,poc !
Defapt ,e un amestec total ,un haos ce-mi
îmblânzește agitația.În acea fracțiune de secundă ,aflu care e cea mai mare
tortură pentru mine :că el să aleagă să nu mai bată la geam .Dar nu am timp să
mă gândesc la asta ,căci alegerea lui e să mă iubească își face curaj și-și
depășește anunțul venirii ,îmbrăcând haina celui ce rămâne .Printre îmbrățișări
și priviri îl rog :rămâi azi ,rămâi mâine a¦ramai aici
,rămâi acoloa¦ramai
în mine ,allege mai mult ca orice să stai a¦caci stau să aleg la
infinit aceeași ochi și același om ,te aleg așa cum inima nu m-a întrebat când
a început să te iubească.
Și dacă o să te întrebi cândva de ce te-am
ales ,află că nu vei ști ,pentru că te văd așa cum tu nu crezi , îți văd
demonul ,copilul , îngerul și omul. Și de ar fi să-mi impui orice neputiinta
,de-ar fi să mă alungi ,află..tu ,dragule ,află că eu o să aleg cel mai simplu
și mai dur fenomen și am să rămân .
Vezi acum?Viața e făcută din alegeri ,tu ești
rezultatul alegerilora¦dar am uitat să te
întreb :puiule de om ,tu ce alegi ?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu