sâmbătă, 28 martie 2015

Puterea imaginarului

Ce se întâmplă cu noi când încetăm să mergem, ce se întâmplă cu noi atunci când continuăm să fima, ce se întâmplă cu noi atunci cand…atunci când tangoul clipei izbește valsul anilor? Îmi plac formulările stereotipe ce ascund în componența lor o adevărată revărsare a gloriei umane, dar și a eșecului căci o pare parte din ele încep cu: ce ar fi/ fost dacă..” . Și uite așa, de aici, de unde am încetat să fim și de unde continuăm să pornim, se declanșează adevărata filosofie a vieții. Încep clar și sincer prin a spune că nu știu ce dezvăluie rândurile astea, că nu știu cum, de ce, când și unde, dar știu că m-am regăsit pentru a mia oară. O mare parte din viață mi-am petrecut-o într-un ritm simplu, încă fac asta, iar o altă parte din ea am descoperit-o prin prisma fantasmelor. Am mers suficient încât să-ți spun că drumul nu se termină vreodată, apăr constant alte și alte cărări, alte lacăte și chei spre nicăieri, de asemenea mai pot să-ți spun că atunci când continuăm să fim se produc adevăratele minuni.  Dintre toate încoronez minunea imaginației mele, o văd domnind peste tot și, sincer, mă înspăimânt. Cine sunt eu fără ea? Nimeni. Cine sunt eu cu ea? Nimic. Să o defines? nu, o să pară o pagină din DEX și nu e tocmai ceea ce un glorios plin de idei și-ar dori, pentru noi, oamenii cuvintelor e mai ușor să pornim de la ceva pentru a descoperi..că nu te mai poți opri. Așadar, imaginația mea, sau puterea conștiintei mele, a minții și a prizonierei din mine. Da, cuprinsă înlăuntrul meu îmi e călăul sugrumat de puterea imaginației, o numesc prizonieră pentru că o dată aflată în centrul Soarelui, imbratiseaza tot ce acum numesc real. Imaginația e rodul viziunii, rodul libertății. Nu e vorba de libertatea deciziei ci de libertatea conștiintei, căci până la urmă conștiința e rodul ființei, e măcinarea ce impune frământare. Incertitudine stârnește la rândul ei setea infantila de a schimba concretul și de ce nu, până la urmă e o evadare din plictiseală din banalul comun al nimicului surprinzător; aici intervine imaginația, posibilitatea de a fi, de a avea, de a pleca, de a stagna. 
 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu