Drumul spre pierzanie

   Într-un clişeu existenţial nu facem decît să ne amăgim cu pofte bizare şi obscene!
Ne schimbăm odată cu ei,uităm şi murim în fiecare zi,pentru a putea învia la ceas de noapte după gustul tandru şi înspăimîntător al dorintelor.Uităm să iubim,să trăim,ce rost au sentimentele într-o lume alarmată în prostie?De ce să încercăm să ieşim la lumină?

  De ce sa încerc eu sa mă integrez într-o lume pe care nu o doresc..?!De ce sa nu te aduc pe tine în lumea mea?As face asta..m-as prinde de mana ta si..te-as aduce în spaţiul meu..în Universul meu..Si de aici ar fi doar un pas spre visare..Am alerga amîndoi desculţi prin vise,am fugi de EI si ne-am regăsi pe noi..Ne vom pierde uşor..si sincer după asta nu îmi va mai pasa ca mă întorc din drum,ca revin la "drumul spre pierzanie"..căci,te-am avut..Iar drumul meu s-a pierdut odată cu tine!