Dacă as începe sa mă ascund,nu m-as mai bucura de suferinţa inevitabilă si inexplicabila,nu as mai putea spera ca dimineaţa tot ceea ce a durut nu mai e,nu as mai crede în vorbe..dacă as începe sa mă ascund..nu voi mai fi nimic din ceea ce sunt.As fi doar conturul fragil al trupului,as învăţa sa-mi tin sentimentele pentru mine,as învăţa sa fug,sa fiu un om slab în spatele măşti insensibile..
Nu-mi doresc sa mă ascund de ceea ce sunt!Deşi..poate ca mă gandesc sa fug de realite,sa ascult si sa vad ce nu vreau sa cred,sa-mi schimb opinia..dar nu fac niciodată asta..pentru ca sunt mult prea obişnuită cu mine,cu gandurile,trăirile si zbuciumul meu..Sunt ceea ce nu vreţi voi!Sunt ceea ce nici măcar eu nu mai ştiu..
Încep sa cred ca sunt supusă melancoliei,e vina mea ca am vrut si vreau sa simt mai mult decît o fac,e vina mea ca mă înhăţ în delir,e vina mea ca nu mă opresc cînd simt ca aripile s-au spulberat si merg mai departe,mai departe spre sfîrşit.Ce mai conteaza dacă sfarsesc acum sau mai tîrziu,cînd oricum ţie nu îţi pasa,cînd tu eşti prea departe sa-ti expui încărcătura..cînd tu taci,iar eu încep sa fac acelaşi lucru,sa tac în tine si urlu în mine.Simt atît de mult,atît de anost încît am impresia ca sunt cel mai trist om,ca nimeni nu mă asculta..si ştii ce e si mai ciudat?Cînd îmi dau seama ca am dreptate..ca sunt o persoana singura dar înconjurată de oamenii cărora le pasa..si da,le pasa!Doar de ei!
Am renuntat de mult la drame,însă a mea mă prinde din urma.Mă face sa visez..e singurul lucru de care nu mă pot îndepărta!De vis..visez oricînd si oriunde.Sunt si eu ca voi,visez lumea asa cum o vreau eu,nu cum e!
Nu sunt eu cea mai nefericita,chiar dacă îmi place sa cred asta...si stii de ce o fac?Pentru ca vreu ca TU sa îmi spui "nu e asa cum crezi!"Vreau sa îmi iei norii negrii..si mai vreau sa nu mai cred decît in delirul oniric.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu