Ura de sine

  M-aș stinge acum,mi-aș da foc,mi-aș curăța trupul de mizerie,m-aș face una cu pământul..la ce bun să stau așa când nici măcar nu mă găsesc?!
    Mă detest pentru tot!Port cu mine păcatul de a fi,pacataul existenței mele,la ce bun să stau aici când nimănui nu îi pasă?!De ce am impresia că sunt mai nefericită decât toți?De ce nefericirea îmi aduce liniște?De ce mă întreb pe mine,de ce caut răspunsuri în voi?
    Vă înțeleg pe toți,vă știu și vă pot curma suferința,vă alin și vă dau înțelegere însă pentru mine nu fac asta..și nici voi nu o faceți.Pe mine mă lăsați în bătaia vântului,pe mine mă uitați,pe mine mă aruncați la gunoi,și tot la mine veniți..Mi-e scârbă de ființa mea,sunt inutilă și o știu,nu îmi pasă dacă aș dispărea..oricum simt prea mult.Și nu disprețuiesc decât o ființă:EU!
    Îmi sunt propriul meu dușman!Nu am regrete însă am o multilme de vise regretabile,vise ce se sting înainte de a le aprinde.
    Dacă m-ai întreba ceva despre mine,ți-aș spune că sunt nimic!Că sunt un om ce trăiește..un om mult prea ocupat cu asta,un om aflat în război cu conștiința,cu sufletul,cu mintea,cu sentimentele..un om ce mai speră să se găsească deși își poartă crucea.