Niciodată

  În urmă rămâne doar un parfum și un gust de dor
                                 *                     
  Pe femeia asta,am avut-o si eu,as mai fi putut-o avea.Mă iubea și o știam,mi-o spunea și o adoram...o iubeam poate și eu...Dar ca un laș am ales a o lăsa să-mi scape.Eu o goneam și ea venea mereu,mă iubea și nu se ferea a-mi spune.Și eu?!Eu ce făceam?Mă jucam,nu o răneam căci subconstienul meu știam că o durea,îi simțeam fiecare lacrimă căzută-n insomnie,toate gândurile ce-i rapeau somnul veneau la mine.Eram acuzat de multe,dar ea,ea nu îmi purta pică,vina toată și-o asuma.Se acuza că simte prea mult și că nu poate atașa un punct..iar pe mine mă acuza că sunt lipist de curaj și plin de minciuni ce par a fi adevărate..dar tot ea spunea că nu,nu sunt miniciuni!
    Ea mă iubea!Și eu nu o ascultam...eram și eu un suflet nehotărât ce se temea,credeam că o voi scuti de o suferință deși ea suferea iubindu-mă.
    Pe femeia asta am avut-o cândva...cândva ieri și ea mă iubea!Acum nu știu ce am..dar,pe femeia asta am cunoscut-o înaintea ta,i-am luat în râs copilăria,i-am surprins zâmbetul în mii de ipostaze.Știi?Ea obișnuia să-mi zâmbească.Era un copil atunci...acum e femeia pe care eu am ales-o,acum e aceeași doar că eu sunt cel prins în ea...
    Pe femeia asta,obișnuiam a o ignora deși în sinea mea începeam a o iubi.Era vina mea că nu o credeam,era vina mea că o alungam.Femeia asta m-a iubit sau încă o mai face...femeia asta-și uită oamenii în suflet,nu poartă ură ci-ți dă lumină.
  Pe femeia asta...am cunoscut-o,pe femia asta am ajuns să o ador,pe femeia asta am crezut că am pierdut-o,pe femeia asta o numeam plăcere nevinovată iar acum,pe femeia asta o numesc plăcere vinovată,pe femeia asta am făcut-o să plângă...și tot pe femeia asta am făcut-o să radă.
    Pentru EA mă arde vina...oare am să-i pot spune că îmi e lumina?