Din căutări

          Am plecat de acasă, mă strângeau pereții iar podeaua îmi intrase în călcâi. Am prins curaj și am deschis poarta, am făcut un pas și-am dat de o lumea nouă,recunosc, un moment de slăbiciune și m-am uitat în spate. Am lăsat o curte roșie un pom gri, o casă albă și-un perete mov, o floare neagră și o frunză albastră. De la geamuri se revarsă șiruri de margaritari ce miros a iasomie, ușa cântă o Simfonie surdă. Gata cu slăbiciunea, am plecat de acasă, mă goneau tăcerile și mă chemau cărțile. Albastrul de dincolo de poartă se vrea atins, cheia am pierdut-o, de mă voi întoarce să o iau pereții mă vor recunoaște și iar or să mă doară, dar de voi pleca fără ea oare ușa mă va uita? E ușor să pleci din casă când de acasă nu ai mai auzit, eu am plecat pentru ca, stai azi am spus că sunt liberă(prin urmare) nu spun lumii ce mă doare. Azi mă ineaca parfumul din casă și mă cheamă duhoarea de pe lângă casă, mă cheamă monstii și puturosii. E mai și mai am.  

         Destul cu introducerea hilară și infantilă, ce crezi că e banal? Dar ce tu de acasă n-ai plecat?  

                                                             

        Primul pas și prima clipă de rătăcire, fără planuri și traseu mă las condusă de monstrul numărul 1, e ursulețul de pluș din copilărie, îmi spune că am crescut și că nu m-a mai văzut. L-am recunoscut și am zâmbit din prima, câte amintiri. Ca să vezi și eu credeam că totul a rămas în casa  cu pereți în colțuri. Primul monstru e mândru de mine, știe că m-a lăsat copilă fiind și m-a adunata€¦altfel. Prea copil și prea sensibil, nu-l mai vreau îi spun să-și caute copil căci mă strigă Monstrul 2, păpușa cu chip de portelana€¦cat am iubit-o, nu-mi vorbește acum, și-a găsit familia, mă vrea uitată căci am răpit-o ani de lângă ei, la despărțire mi-a aruncat un cerc. Monstrul numărul 3 l-am găsit pe pajiștea cea mai îndepărtată de acasă unde nu e casă, stă cu capul în jos și cu talpă în sus, e prima pereche de pantofi pe care i-am asasinat, își plâng de milă, dar nu-mi poartă pică i-am lăsat undeva unde dragostea ardea. Monstrul 3 mi-a intrat în picioare pentru a mia oară și m-a condus la Monstrul 10 (de la 3 până la 10 am avut grijă să-i contopesc cu apa, nu-mi vorbesc și nu mă mai doresc). Monstrul 10 ea€¦nu știu ce e, cine e; în schimb îi cunosc parfumul..și e lămâie amestecată cu priviri reci și vorbe sângeroase. Monstrul 10 e toate cuvintele nespuse, e juranul de la care am pornit și de la care am stagnat în casa de la care am alergat. Nu-l deschid, vreau un chibrit...

       Ce puternici erau pereții de dimineață, și-au lăsat din var pe mâna mea, ce var moale cu litere.Stai!  Litere, deci cuvinte. Mă uit atent și-mi dau seama că m-a făcut iar să uit de ce am plecat. Vreau să mă întorc. Las Monștrii în spate, chiar de îmi propusesem să îi văd pe toți, să îi întreb de sănătate (comic, eu le-am provocat durerile și acum pretend că îi întreb de bine). Relizez că nu îmi trebuie decât un impuls de cercetaș ca să vin de unde tot plec. Nu vin, mă întorc ,nu plec ci razbesc. 

   Am pierdut cheia, nu-mi pasă, sar gardul și zăresc un bujor maro cu pete albe; bine că nu l-am călcat aș fi putut sparge borcanul cu dulceață de trandafiri pe care l-am ascuns în tufișul cu motive retorice. Ferestrele îmi fac cu ochiul, iar ușa cântă o baladă. Vreau să intru și mă strigă statuia de lângă ghiveciul cu bran, mă așez lângă ea. 

 -Ce ai găsit? 

 -Monștrii și aer 

 -Nu i-ai luat? 

 -Nu, i-am ars 

 -Cine sunt? 

 -Trimiși din amintiri 

 -Care sunt? 

 -Care i-am avut 

 -Mai pleci? 

 -Da, când mă strâng pereții 

 -Și ce ai învățat azi? 

 -Că nu știu de ce scriu asta acum 

 -Alo, nu vreau să vorbesc cu autorul, vreau nebunul 

 -Ups, am învățat caa€¦cerul e albastru 

 -Naiv și mincinos... 

 -Lasă-mă, mă cheamă casa!

   Holul e pustiu, e verde și lila, mă uit pe pereți, sunt mai relaxați acum și-mi lucesc pozele...stai, pozele..Cum să plec când mă nimicesc? Ce am crezut că am rămas numai aici, am rămas peste tot. 

   M-au strâns pereții și-am aflat: lumea e plină de tine, oriunde te duci, oriunde te ascunzi urmele tale sunt peste tot. Sunt în aer și plutesc, sunt în sol și înverzesc, sunt în cer și luminează..sunt în oameni și veghează.