Se lasă seara..sunt prinsă iar în vraja suspinului și singurul lucru din gândul meu ești TU.Am început să uit,să iert,să renunț..am început să îmi revin!Dar,ceva din interiorul meu mă apasă și nu-mi dă pace.
Am căutat alte și alte senzații,am alergat pretinzând libertatea dar,eu nu sunt liberă sunt captivă în propria-mi inimă și minte.
Nu știu de ce mă doare totul.Nu știu de ce îmi plânge inima.
Și îmi dau seama că dacă îmi păsa mie..nu înseamnă că îți pasă și ție,că dacă eu spun un adevăr,nu înseamnă că ce spui tu e la fel de adevărat..mă poți minți în consolare..mă minți!Și o faci frumos..dar știu,știu că și tu știi că eu pentru tine am fost o oarecare.N-am să te urăsc pentru asta,dar cât timp tu o să taci,o să tac și eu pentru tine..am spus multe!dar,acum stiu e în zadar să-i vorbești celui ce nu vrea să te asculte..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu