Fără nimic

    În fața ta îmi plec capul,în fața ta îmi ud obrazul,în fața ta mă închid,în fața ta sunt tot ce vrei..mă destăinui ție!
   Fără să stau prea mult a mă gândi,am luat decizia ce mă va sfârși.
   Fără să prevăd în viitor,am decis a mă arunca.
   Fară să ascult ce spunea,am făcut ce mi-a fagaduit ea.
   Fără nimic am mers.Fără tot am continuat.Fără să sper am crezut.
    Sunt și eu ca toți ceilalți ce stau și visează.Și știi cum mă visez?Mă visez în același loc,nimic shimbat,doar eu..Deși,nu mă voi schimba pentru cineva sau pentru ceva,ci..voi fi schimbată de ceva,de cineva...Și voi pierde,voi câștiga...Dar voi fi îngrozită de voi pierde ce contează mai mult,să nu ajung să uit vieți căci voi fi ca o îndrăgostită nebună, ca o bolnavă după iubire, căreia i s-au tăiat iubirea și membrele simțurilor!
    N-am de gând să aștept asta dar,n-am de gând nici să lupt.Pentru moment i-au pauză,mă închid în hambarul verii ce nu vrea să mai vină;am să stau acolo până când ușa se va deschide în bătaia vântului și voi fi străpunsă de dor.Căci dorul meu speră..speră la unul nou îmbibat în coniacul vechi.
   Abia în acea clipă,mă voi ridica și-mi voi privi chipul răvășit,îmi voi managia sufletul și voi spune:"-Ne întoarcem acasă,ai fost rănit de atâtea ori iar când ultima operație îți va lasa o cicatrice sa nu te temi mă ai pe mine!"
    Și..voi fi mult prea bătrână,dar voi conștientiza că lucrurile trecute cu vederea sunt acum detestabile!