Dornic de schimbare

 
  Dăm pe afară,suntem plini de gesturi imprudente.
   Fără să gândim în avans cedăm tentațiilor exteriorului și rupem esența mistică a propriei personalități.Am început să obosesc zărind nasuri ridicate până la refuz.Empanciparea asta turbată de "smechermie" mă duce spre propriul deznodământ al lumii sociale;tac și merg mai departe..sunt ca toți ceilalți văd lumea cum o vreau eu,nu cum e.
    Și încep să îmi imaginez,cu creierul fumegând,cum ar fi dacă nu ar mai fi.Cum ar fi să ne uităm pentru o zi aerele în pat,lăsându-le să se odihnească și poate așa ne dă pace.Cum s-ar schimba totul!
    Râsul asta prostesc,ca al unui om dornic să iasă din anonimat nu se potrivește tuturor;tu nu te vezi închipuit?Nu vezi cum pomeții se uscă,nici buzele nu îți știu a suspina fericite,gata de un zâmbet oarecare dar,plin de vrajă.Galanți?Aiurea,prostie..nimic nu e ceea ce pare..Nu avem cultură(a trecut moda asta),avem tupeu,călcăm în picioare chiar și norii pentru a așeza buricul în fruntea nătărăilor.
    Suntem în alertă de ceva timp,nu deschidem ochii,am putea fi identificați ca lipsiți de iteres,nefăcând parte din lumea bună(lumea boilor compunali).
    V-aș ruga să-mi iertați gândurile realității.Și să vă extrageți ușor ușor din viciul,luați ce vi se cuvinte,nu ce vă oferă ceilalți.