Am început cu poza asta pentru tine..pentru a realiza ca sunt fantoma din trecut ce îţi bîntuie încă inima.Sunt prezenta peste tot..sunt în tine.Trupul îţi e invadat de mintea mea seacă si de inima mea plină de ace.
Azi m-am simţit bine..te-am auzit cînd ai ajuns acasă si mi-ai spus pe pas de somn ca mă iubeşti..iar asta a însemnat mai mult decît ai putea crede.Nu a fost un vis de dimineaţa ci unul de apus.Unul în care noi ne indreptam spre acelaşi drum dar separat..
Acum îmi e cel mai rău si cel mai bine..Acum mă lupt cu mine,mă lupt cu inima plină de ace si plîng.Plîng,suspin..dar am puterea sa zambesc atunci cînd te vad căci tu vei crede ca nu îmi pasa iar eu voi crede ca sunt patetic de puternica..E greu!E uşor!Mîine..azi..ieri va fi altceva..dar pana voi ajunge la ziua de ieri voi rămîne aceeaşi fantomă!
PS:poza e pentru tine,pastreaz-o!În ea zac sentimente ravasite...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu