Nu vreau sa te invinovatesc dar îmi e mai uşor sa te cred pe tine vinovat de suspinul meu.Mi-ar fi mai uşor dacă ai fi aici sa spui ca mint..sau sa nu mă condamni si sa spui ca DA e adevărat ce spun..doar pentru ca iubeşti.Si eu asta fac iubesc!Doar ca..nu ştiu ce iar asta mă obsedeaza..si mai ales nu ştiu de ce te iubesc pe tine?Pe tine suflet răvăşit..ce ai venit în calea mea cu un zambet si ai schimbat nimicul vieţii mele..E nimic si acum si probabil asa va fi mereu...mereu voi fi asa?
Recunosc m-am pierdut adînc..si nu pot sa revin..mi-e greu ştiu ca ma intelegi asa ca..ajuta-mă sa mă inteleg si eu pe mine..căci TU şti mai multe decît ştiu eu despre mine...
Tu eşti răspunsul meu la tot!Pe tine nu te pot minti..nu iti pot minti albastrul din privire nu îţi pot minti nici caldura buzelor dar nici ignoranta de azi.Nu pot minti nimic din ce mi-as dori sa iubesc din nou,sa explorez din nou magia opusului.
Hai din nou aici sa vezi în trecut cu mine..cînd eram noi!Tu si eu pe un traseu infinit aparent fără sfarsit...sfarsit sper care mă îndrept eu acum sfasiata chiar de mine si de suflul marii.
Voi pleca în căutare de puţină zare..poate chiar de iubire..în căutare ta..pe un ocean ascuns în mintea mea..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu